Nea Mărin pe litoral, cu nuiaua după vedete

Petrecere după petrecere dau vedetele vara aceasta, în Mamaia, în cel de-al cincilea sezon al emisiunii "Serviți, vă rog!", de la Pro Tv. Filmările show-ului au început deja, iar invitații supravegheați cu biciul de Nea Mărin pun la cale în fiecare seară câte un party tematic asezonat din plin cu năstrușnicii. 

- Cum este să mergeți în fiecare seară în club la Mamaia? Cum rezistați distracției nocturne? 

- Petreceri în club sunt numai vinerea și sâmbătă deocamdată, probabil că în curând vor fi și joia, iar în restul zilelor ne ocupăm de cafenea. Ne trezim în zorii zilei, eu de la 6 și jumătate, vedetele de la 7, și cel mai devreme ajungem în pat la ora 2 de dimineață. Deocamdată, rezist foarte bine, pentru că mănânc sănătos și pentru că m-am "antrenat" înainte. În orice caz, eu toată viața am fost energic, fără tutun, fără nopți pierdute, am avut o viață sportivă. 

- Ce faceți când nu vă vedem pe micile ecrane?

- Îmi continui munca de coregraf, montez diverse coregrafii la ansambluri profesioniste din mai multe județe. De asemenea, merg în cercetare în sate pentru arhivarea jocurilor tradiționale. De fiecare dată când timpul îmi permite, mă ocup foarte mult de nepoții mei, îi duc peste tot pe unde vor ei. De exemplu, când au venit în București, au vrut să îi plimb cu tramvaiul, cu metroul, cu autobuzul, cu bicicletele, apoi am fost împreună la munte, ne simțim foarte bine în formația aceasta. 

- Aveți timp să mai dați cursuri de dansuri populare? 

- Sigur, școala de dans de care mă ocup împreună cu Mihai Petre are program zilnic, însă eu lucrez numai joia cu cei de performanță. 

- Îmi puteți povesti o întâmplare amuzantă de la filmări? 

- Sezonul trecut, membrii "Circo Aquatico Bellucci" au complotat și m-au urcat pe un candelabru, chipurile pentru spectacol, apoi m-au lăsat acolo 40 de minute. Acum îmi vine să râd, dar în acele momente intrasem serios în panică. Una dintre cele mai amuzante din acest sezon, de până acum a fost într-o seară, când toate vedetele se strânseseră în cafenea, iar eu l-am luat pe Valahu’ să-i arăt clubul. Nici n-a durat două minute până ne-am întors și toți ceilalți dispăruseră, așa că am plecat să-i găsesc. I-am văzut pe faleză și au rupt-o la fuga, iar eu, cu nuiaua după ei. Vedetele țipau ca nebunele, iar oamenii se dădeau la o parte din calea lor și se uitau la noi: "Ce-or avea ăștia de aleargă așa?", probabil că își spuneau.