Nord-coreenii au voie la telefoane mobile. Făcute de chinezi

Fotograful David Guttenfelder de la Associated Press a avut rara ocazie de a ajunge în Coreea de Nord și de a face fotografii inedite societății nord-coreene, una dintre cele mai izolate și mai secrete de pe mapamond, pe care The Independent o numește "o lume dispărută".

În Phenian, relatează cotidianul britanic, nervoșii cenzori guvernamentali mențin un control aproape bolnav asupra celor câțiva jurnaliști care au fost lăsați să pătrundă în "fortăreață" și-i descurajează să se întâlnească sau să fotografieze cetățeni nord-coreeni, așa că adevărata imagine a capitalei Coreei de Nord se ascunde printre detaliile vieții obișnuite, relatează The Independent.

Autostrada de la principalul aeroport al orașului are mai multe benzi, dar e goală. Există polițiști rutieri la datorie, dar ei stau în picioare în mijlocul unor străzi aproape golite de mașini. Navetiștii merg cu trenuri subterane șubrede, dar totuși utilizabile. Portrete ale părinților națiunii - tatăl și fiul - atârnă, fără urmă de zâmbet, la fiecare ușă de vagon.

Soldații par intrați la apă cu caschetele și uniformele lor supradimensionate. Într-un oraș în care se spune că oamenii urâți și cei malnutriți sunt alungați, pentru a nu crea vizitatorilor străini o impresie proastă, puțini au ce mânca, iar piața neagră funcționează la marginea principalelor străzi. Aproape un sfert dintre cei 24 de milioane de nord-coreeni au nevoie de ajutor alimentar, potrivit Programului Alimentar Mondial.

Cel mai bine hrăniți oameni din țară par să fie cei doi care domină peisajul ei fizic și psihologic - fondatorul Kim Ir-Sen și fiul său Kim Jong-Il. Tradiția pare să continue și în privința nepotului și moștenitorului familiei, corpolentul Kim Jong-Un, considerat "prințul moștenitor", ale cărui portrete încep să-și facă apariția în capitală. Cei care le privesc se întreabă dacă acensiunea sa va declanșa în cele din urmă căderea regimului, scrie The Independent.

Având puține fabrici, aerul nepoluat din Phenian este tare și curat, deși în zori, după ce generatoarele s-au luptat din greu să mențină destulă electricitate pentru a fi luminate străzile, orașul ia culoarea gri a unei închisori. Noaptea, abia dacă pâlpâie din apartamente becuri de 40 de Watts. Cele mai luminate structuri sunt portretele și monumentele dedicate lui Kim, care sunt înconjurate de beculețe.

La hotelul Yanggako, care are 1.000 de camere, luminile sunt aprinse pentru străinii de la etajele superioare, însă întreaga porțiune de mijloc a clădirii, cea de deasupra holului de la intrare, este cufundată în întuneric.

Vizitatorii străini sunt conduși către zonele "aprobate" din Phenian, turul încheindu-se cu statuia de bronz, înaltă de 30 de metri, a lui Kim Ir-Sen. Cultul lui Kim atinge apogeul în fața corpului îmbălsămat al "Marelui Conducător", de la Palatul Kumsusan, un monument uriaș dedicat măreției lui mitologice.

Majoritatea vizitatorilor sunt în cel mai bun caz amuzați de mormântul lui, de tratamentul de zeu venerat de care se bucură omul din sarcofag și în cel mai rău caz sunt consternați că unuia dintre cei mai răi dicatori ai istoriei i se acordă un asemenea fals statut de idol.

Printre imaginile-stereotip ale unei țări ce pare să meargă în sens invers, spre trecut, există totuși și semne de progres, notează The Independent. Telefoanele mobile internaționale sunt confiscate, dar celularele făcute de chinezii de la Huawei proliferează - peste 535.000 de oameni din Coreea de Nord folosesc în prezent aceste mobile. Tehnologia pătrunde lent, dar poate, odată cu ea, și șansa unei mai mari libertăți într-o țară în care oamenilor li se spune că "nu au ce invidia", conchide cotidianul britanic.