O bacterie transformă nisipul în ciment și dunele în apartamente

"Nimic nu se construiește pe piatră, totul se construiește pe nisip, dar trebuie să construim ca și când nisipul ar fi piatră" – Jorge Luis Borges.

Arhitectul Magnus Larsson vrea să construiască ziduri folosind doar nisip și bacterii. Ba mai mult, planul său este să ridice un zid lung de 6.000 kilometri, apropiat în dimensiuni de Marele Zid Chinezesc, de-a lungul întregului continent african.
Surprinzător este că zidul va fi construit cu ajutorul unor "materiale" aproape invizibile - granule de nisip și bacterii.
Cum? Simplu. O bacterie specială va fi injectată în dunele de nisip și va fi lăsată să le "infecteze" controlat, răspândindu-se rapid în spațiile libere dintre granulele de nisip și solidificând astfel dunele.
Invenția vine ca un răspuns concertat la amenințarea deșertificării, o problemă extrem de gravă care afectează în jur de 110 țări și circa 70% din terenurile agricole ale lumii.
Proiectul lui Larsson este o alternativă mai ieftină la Marele Zid Verde Sahara, imaginat în urmă cu patru ani de cele 23 de țări din Africa.
Planul inițial prevedea plantarea unei centuri de copaci, de la vest la est, peste tot deșertul, pentru a preveni mișcarea dunelor de nisip și, implicit, micșorarea cu un metru pe zi a suprafețelor arabile.
Însă, marele obstacol în calea acestui proiect au fost chiar oamenii. Din cauza sărăciei, mulți copaci au fost tăiați și folosiți la construcția de colibe, la gătit și la încălzit.

Un metru cub de ciment "bacterian" costă 11 dolari
La prima vedere, planul arhitectului suedez pare inventat de Belbo, protagonistul romanului "Pendulul lui Foucault" (Umberto Eco), care era specializat în crearea de științe imposibile, ca psihologia mulțimilor în Sahara.
"Piatra de nisip pe care am inventat-o are câteva mari avantaje: solidifică dunele de nisip, legând granulele între ele și ajută la crearea unui suport solid pentru a planta arbori. De asemenea, pot fi construite spații de locuit în interiorul dunelor, în care oamenii sunt protejați și, la rândul lor, protejează copacii. Vorbim despre o barieră ecologică, care <înverzește> deșertul din interior. Tot ce trebuie să facem este să întărim părțile dorite și să excavăm restul nisipului, fie cu ajutorul unor utilaje, fie folosind puterea vântului", spune Magnus Larsson, în cadrul unei conferințe TED.
Bacteria minune se numește Bacillus pasteurii și se găsește în zonele umede ale globului. Eliberat într-un bloc de nisip, micro-organismul se răspândește rapid și, în urma unei reacții chimice, produce calcit, un ciment natural, care leagă granulele de nisip. Procesul de solidificare durează doar 24 de ore, iar rezultatul este o piatră de nisip extrem de rezistentă și foarte ieftină.
Desigur, cimentul "bacterian" poate fi folosit cu succes în orice construcție, nu neapărat în deșert. Prețul este de circa 11 dolari/metru cub, plus o investiție unică de 60 dolari, pentru achiziția bacteriei.

Bacteria construiește doar dacă este hrănită
Cum construiești? Magnus Larsson explică: "Prima opțiune este să creăm o machetă gonflabilă, pe care o umplem cu bacterii. O plasăm pe nisip și vântul se ocupă de restul construcției, aducând nisipul în acest . O altă variantă ar fi utilizarea unor piloni, pe care îi împingem printr-un bloc de nisip, creând astfel o bază pentru bacterie. Apoi mișcăm pilonii prin nisip, practic orice formă dorim, în timp ce bacteria solidifică pereții".
Folosirea unei bacterii presupune însă și că procesul de construcție se va desfășura fără a putea fi controlat temeinic. Larsson crede că tocmai acest comportament aleatoriu al bacteriei va conferi clădirilor o notă aparte, întrucât fiecare va fi cu adevărat unică.
O altă temere se leagă de răspândirea necontrolată a bacteriei, după tiparul moleculei Ice9, din romanului "Leagănul pisicii" (Kurt Vonnegut). "Nu este cazul aici. Solidificarea este un proces natural iar bacteriile mor în momentul în care nu le mai hrănim, deci nu există pericolul să cimentăm tot deșertul din greșeală", spune arhitectul.