Peștera fără de capăt de la Limanu

La aproximativ 5 kilometri de Mangalia, înainte de a intra în localitatea 2 Mai, pe dreapta apare un indicator către comuna Limanu. Undeva spre capătul lungului sat, pe dreapta șoselei se conturea-
ză o vale, afluentă Lacului Mangalia, cu versanți relativ abrupți, din care apar straturi orizontale de calcar. Și pentru că nu există un indicator anume care să orienteze turistul către Peștera Limanu, vă sfătuim să urcați pe versantul drept al văii, spre partea lui superioară, și chiar înainte de păduricea de conifere veți descoperi intrarea principală. Care de câțiva ani este închisă cu o ușă pe care se găsesc câteva numere de telefon la care puteți suna. Ghidul sosește în circa 5-10 minute și chiar dacă nu vă însoțește prin galerii, măcar vă povestește câteva legende ale locului.
Spre exemplu, multă vreme, oamenii s-au întrebat dacă Peștera Limanu este aceeași cu celebra și enigmatica peșteră Keiris, locul în care s-au adăpostit geto-dacii din timpul domniei lui Dapys. S-ar părea că toate descoperirile făcute ulterior au ajuns la concluzia că peștera a fost locuită, întrucât camerele aveau o funcționalitate anume, fiind găsite chiar unelte și obiecte din perioade diferite.
Alte legende înaintează ipoteza conform căreia creștinii asupriți de păgâni veneau deseori aici, construindu-și un coridor ce duce chiar sub biserica satului, dar și mici altare de rugăciune.
Se vorbește despre C. M. Ionescu ca fiind primul speolog care a studiat peștera în anul 1916.
Cunoscută ca una dintre cele mai mari peșteri, Limanu a fost numită deseori peștera fără de capăt, iar în zonă circulau povești despre persoane care
s-au aventurat pe coridoarele ei încâlcite, care se întind pe o suprafață de circa 3.400 metri, dar care nu au mai găsit drumul înapoi. Se spune că peștera ar fi avut și o ieșire în Bulgaria, dar în perioada celui de-al doilea război mondial ar fi fost închisă.
Din nefericire, foarte multe din vestigiile care au fost adăpostite în galeriile ei, precum figuri umane sculptate pe un bloc mare de piatră sau chipuri cioplite în piatră, au fost vandalizate și distruse.