Reflexele bebelușilor

Primul mijloc de comunicare al nou-născutului este plânsul. Acesta semnalează foamea, oboseala sau orice altă stare de disconfort. În timp, părinții ajung să-i recunoască formele de plâns specifice fiecărei stări.

Un alt reflex - suptul, este un reflex atât de puternic că, atingând obrazul bebelușului, acesta se întoarce automat în direcția din care a fost atins, cu buzele puțin strânse, sau deschizând gura gata pentru supt. Reflexul suptului se declanșează imediat ce sugarul a atins sânul mamei sau tetina biberonului.

Reflexul de prindere funcționează, de asemenea, încă de la început, bebelușul închizând automat pumnul când simte un deget sau orice alt obiect în palma lui. Este foarte interesant că acest reflex dispare pe la sfârșitul lunii a treia deși a funcționat până atunci cu atâta putere încât prinzând adultul cu mâinile se putea ridica și menține astfel câteva secunde. Reflexul de surprindere este mani-festat prin mișcări rapide. Luat pe neașteptate, mișcat prea intens, speriat, copilul își

dă capul pe spate și își desface agitat mâinile și picioarele.