Pentru a scăpa de cablurile din casă, pe care câinele le ronțăie cu seninătate, am decis să cumpăr o placă de rețea wireless. După ceva căutări, am ales o placă Linksys Wireless-N pe USB, cu Dual Band (adică se conectează la frecvențe de 2,4Ghz și 5Ghz, ceea ce o face compatibilă cu o gamă variată de routere). A costat în jur de 250 lei (80,99 dolari) și arată foarte bine în cutia ei, acolo unde am băgat-o imediat după prima folosire, după ce o băgasem în prealabil și în aia mă-sii.
Chiar dacă am cuplat-o cu un router făcut de același producător, Linksys (unul foarte bun, de altfel), placa n-a reușit să își depășească simpla condiție de "soluție de avarie".
În ciuda N-ului din nume, care presupune că ajunge la viteze magistrale de 300 Mbps, placa stătea liniștită la 26 – 52 Mbps și, oricât am încercat, n-am reușit să o conving să treacă de 100 Mbps. Și asta se întâmpla când se afla la doi metri de router, în aceeași cameră. În secunda în care am urcat în dormitor, viteza a scăzut sub 10 Mbps. După ce am închis și ușa, conexiunea a pierdut lupta cu pereții.
Nu mă înțelegeți greșit. Este o placă foarte bună. Una normală (cele cu G, în loc de N), ar fi murit dacă puneam o foaie de hârtie între ea și router. Dar o viteză de 12 Mbps e bună atunci când o freci toată ziua pe mess și scrii texte penibile în Word, nu când… ummmmm, să trecem peste asta.
Uitați și link-ul, dacă vreți poze: http://www.linksysbycisco.com/EU/en/products/WUSB600N.