Semnele geloziei la copii

Gelozia nu este un sentiment caracteristic adulților. Din contră, această trăire apare adesea la copii, mai ales când în sânul familiei apare un frățior sau când cel mic simte că atenția unuia dintre părinți este atrasă mai mult de altcineva sau de un obiect. Părinții trebuie să recunoască semnele geloziei și să știe cum să reacționeze.

Cel mai frecvent întâlnit semn că micuțul este gelos este reprezentant de accesele de furie. Copilul țipă, se trântește, plânge fără oprire. În astfel de împrejurări, părintele se simte, de cele mai multe ori, iritat și furios, motiv pentru care, la rândul lui, ridică vocea și se grăbește să aplice o pedeapsă. Reacționează astfel pentru că a interpretat comportamentul celui mic drept efectul obrăzniciei și a răsfățului.
Psihologii îi sfătuiesc pe părinți să nu se grăbească să pună o etichetă, ci să afle care este problema. De exemplu, să observe dacă acest comportament apare atunci când părintele îi acordă atenție frățiorului celui mic sau altei persoane. În aceste situații, părinții trebuie să discute cu copilul gelos, pentru a-l asigura de trăinicia sentimentelor lor.

Tristețea și lipsa de mâncare sunt un semnal
Un alt mod prin care se poate manifesta copilul gelos este prin tristețe. Dacă observați că micuțul se retrage pe zi ce trece într-o carapace, nu mai râde, este ușor iritabil și nu mai vrea să se implice în activitățile familiale, preferând să stea singur, este clar că gelozia și-a băgat coada. Tristețea și de-presia (până la care mai este doar un pas!) este un semn de gelozie, dar nu menit să atragă atenția, ci mai degrabă fiind similar unei reacții psihologice a felului în care se simte. În unele cazuri, tristețea este asociată cu lipsa poftei de mâncare.
Și în aceste situații, părinții trebuie să stea de vorbă cu cel mic, pentru a afla ce-l deranjează și pentru a-i conferi un sentiment de siguranță.

Copilul gelos este furios
O atitudine total diferită este cea de agresivitate, îndreptată către persoana care fură atenția unuia dintre părinți. Unii copii geloși sunt furioși, supărați, iritați, iar agresivitatea este singura formă prin care își pot manifesta ceea ce simt, mai ales dacă nu cunosc și nu reușesc să identifice sentimentul de gelozie. Aceștia pot lovi, mușca și arunca cu diverse obiecte în cel pe care este gelos.

Ascultă-l și ia măsuri!
Dacă micuțul se poate exprima verbal, atunci este important ca părinții să fie atenți la ceea ce spune. Nu vă așteptați să spună: "Sunt gelos pe tati!" sau "Sunt gelos pe fratele meu!". Trebuie, însă, să ascultați printre rânduri. Cu siguranță, el va spune că "nu vrea" ca mama să vorbească cu tati sau să mai muncească, sau că "nu e corect ca bebelușul să primească jucăria X".
Odată aflat motivul comportamentului urât al celui mic, acesta trebuie combătut. Atenție însă la atitudinea adoptată. Cel mic nu trebuie etichetat ("Ești un obraznic fără pereche!") sau amenințat ("Dacă nu te potolești, nu mai mergem în parc!") ori șantajat ("Uite ce rău mă simt din cauza răutăților tale…"). În schimb, trebuie discutat cu el și asigurat că nimeni nu-l va priva de dragostea părinților lui.
Chiar dacă sunteți ocupat cu serviciul, trebuie să vă faceți timp și pentru a vă juca cu cel mic, pentru a merge cu el în parc etc.
Cât privește comportamentul negativ (accesele de furie, agresivitatea), trebuie luate măsuri împotriva lui. I se va explica faptul că orice faptă a sa are consecințe, iar acțiunile urâte înseamnă retragerea unui privilegiu - precum a unei jucării preferate sau a timpului petrecut în fața calculatorului.