Simțul tactil la bebeluși se dezvoltă încă din burtica mamei

Fiecare centimetru pătrat de piele este acoperit cu mii de senzori, ce reacționează neîncetat la mediul înconjurător și transmit mai departe creierului dacă la atingere un obiect este moale, tare, aspru sau fin, cald sau rece, plăcut sau nu la atingere.
Specialiștii susțin că deosebit de sensibile sunt vârfurile degetelor, buzele și limba.
Încă din burta mamei copiii simt atingerea și reacționează la ea. Ei își sug degetul, dau din piciorușe și simt cum spre sfârșitul sarcinii nu prea mai au loc să se miște în voie.
Singurele porțiuni imune la atingere sunt partea superioară și posterioară a capului, pesemne pentru a nu fi atât de dureroasă nașterea. După naștere, contactul fizic este la fel de important pentru nou născut, ca și hrana.
La început părinții sunt cei care stabilesc contactul cu noul născut, luându-l în brațe, mângâindu-l, legănându-l, punându-l pe piept să adoarmă. Pe zi ce trece însă bebelușul devine din ce în ce mai activ.
Dacă până nu demult, jucăriile care atârnau deasupra patului sau de copertina căruciorului erau urmărite doar cu privirea, acum ele sunt întoarse pe toate părțile și cercetate cu mare curiozitate de țâncul de șase luni.
A durat, ce-i drept, ceva timp până să nu le mai lovească, ci să le apuce între degetele, dar treptat - treptat devine tot mai sigur pe el și nu mai greșește ținta. Totodată, începe să dea din picioare cu scopul de a ajunge la jucăria dorită, se întinde să atingă iepurașii ce se-nvârt deasupra patului, se rotește 180 de grade în pătuț să ajungă la broscuța țestoasă de la celalalt capăt și dacă nu reușește se enervează și începe să plângă.
Prin fiecare atingere însă învață ceva despre sine, descoperă și înțelege lucrurile din jur. Drept dovadă îi place ca cineva să-l mângâie, să-i facă masaj și râde în hohote dacă este gâdilat, ceea ce înseamnă că are un simț tactil foarte dezvoltat.

Fiecare centimetru pătrat de piele este acoperit cu mii de senzori, ce reacționează neîncetat la mediul înconjurător și transmit mai departe creierului dacă la atingere un obiect este moale, tare, aspru sau fin, cald sau rece, plăcut sau nu la atingere.
Specialiștii susțin că deosebit de sensibile sunt vârfurile degetelor, buzele și limba.
Încă din burta mamei copiii simt atingerea și reacționează la ea. Ei își sug degetul, dau din piciorușe și simt cum spre sfârșitul sarcinii nu prea mai au loc să se miște în voie.
Singurele porțiuni imune la atingere sunt partea superioară și posterioară a capului, pesemne pentru a nu fi atât de dureroasă nașterea. După naștere, contactul fizic este la fel de important pentru nou născut, ca și hrana.
La început părinții sunt cei care stabilesc contactul cu noul născut, luându-l în brațe, mângâindu-l, legănându-l, punându-l pe piept să adoarmă. Pe zi ce trece însă bebelușul devine din ce în ce mai activ.
Dacă până nu demult, jucăriile care atârnau deasupra patului sau de copertina căruciorului erau urmărite doar cu privirea, acum ele sunt întoarse pe toate părțile și cercetate cu mare curiozitate de țâncul de șase luni.
A durat, ce-i drept, ceva timp până să nu le mai lovească, ci să le apuce între degetele, dar treptat - treptat devine tot mai sigur pe el și nu mai greșește ținta. Totodată, începe să dea din picioare cu scopul de a ajunge la jucăria dorită, se întinde să atingă iepurașii ce se-nvârt deasupra patului, se rotește 180 de grade în pătuț să ajungă la broscuța țestoasă de la celalalt capăt și dacă nu reușește se enervează și începe să plângă.
Prin fiecare atingere însă învață ceva despre sine, descoperă și înțelege lucrurile din jur. Drept dovadă îi place ca cineva să-l mângâie, să-i facă masaj și râde în hohote dacă este gâdilat, ceea ce înseamnă că are un simț tactil foarte dezvoltat.