Tătarii din România dau "un euro pentru Crimeea"

În decembrie 2006, odată cu prima sa participare la conferința tătarilor din Crimeea, președintele UDTTMR, Agiacai Saladin, a lansat și campania "Un euro pentru Crimeea". Este vorba despre o acțiune de strângere de fonduri de la tă-tarii din diaspora pentru frații lor din patria mamă, Crimeea. De atunci, la UDTTMR s-au strâns aproximativ 2000 de euro, campania fiind în plină desfășurare.

Începând din 1990, în fiecare an, pe data de 18 mai, tătarii din România merg în Crimeea pentru a comemora, alături de frații lor din patria mamă, trecerea a încă unui an de la surghiunul ordonat de Stalin în 1944. De asemenea, reprezentanții uniunii tătare au participat la toate congresele și conferințele organizate în Crimeea, la care iau parte tătari crimeeni și din diaspora, printre care și cei din România. Anul trecut, președintele UDTTMR, Agiacai Saladin, a participat pentru prima dată la conferință, oca-zie cu care a inițiat și campania de strângere de fonduri intitulată "Un euro pentru Crimeea". Viața grea pe care o duc tătarii din Crimeea în prezent, sărăcia cu care se luptă de la copii până la supraviețuitorii surghiunului din 1944 dar mai ales faptul că aceștia, deși știau că nu vor mai găsi nimic din ce-au lăsat în urmă acum mai bine de 60 de ani, s-au întors totuși în patria mamă au generat ideea acestei acțiuni de binefacere.

Până în prezent, de la tătarii din România s-au strâns aproximativ 2000 de euro, dar campania continuă. "Dacă fiecare tătar din diaspora dă câte un euro pe an pentru frații noștri din Crimeea putem să strângem aproximativ 7.000.000 euro pe an, bani pe care să îi trimitem în Crimeea, pentru tătarii de acolo, măcar pentru a-și ridica și ei câte o casă și a nu mai sta în bordeie de pământ", este de părere Agiacai Saladin.

Yeșil Yurt - Patria Verde

În noaptea de 17/18 mai 1944, Stalin ordona deportarea în masă a tătarilor din Crimeea (aproximativ 200.000), în Siberia și în deșerturile Asiei Centrale. Supraviețuitorii nu au uitat nici acum chinurile prin care au trecut și, după mai bine de 60 de ani de la această tragedie mulți dintre ei încearcă din greu să refacă ceva din ce-au lăsat în urmă în acea noapte.

Începând din 1990, tătarii crimeeni au început să se întoarcă în patria mamă, cu un singur scop, acela de a lua viața de la capăt pe meleagurile natale. Din păcate, posibilitățile financiare reduse dar și situația politică nu tocmai favorabilă nu le permit nici strictul necesar. Cei mai mulți dintre ei trăiesc, în prezent, în bordeie de pământ, nu au cu ce să își îmbrace copiii pentru a-i trimite la școală și își duc viața de pe o zi pe alta.

Comunitatea tătară din Crimeea numără, în prezent, aproximativ 280.000 de persoane care trăiesc în aproximativ 300 de localități compacte. Au fost reconstruite câteva școli cu predare în limba tătară și cei mai în vârstă se străduiesc să le dezvăluie celor tineri toată zestrea culturală a etniei lor, singura bogăție, de altfel, în ciuda dificultăților financiare cu care se confruntă.

Totul, însă, pentru a reclădi ceea ce le-a lipsit peste 60 de ani: Patria lor Verde (Yeșil Yurt) - Crimeea.

În decembrie 2006, odată cu prima sa participare la conferința tătarilor din Crimeea, președintele UDTTMR, Agiacai Saladin, a lansat și campania "Un euro pentru Crimeea". Este vorba despre o acțiune de strângere de fonduri de la tă-tarii din diaspora pentru frații lor din patria mamă, Crimeea. De atunci, la UDTTMR s-au strâns aproximativ 2000 de euro, campania fiind în plină desfășurare.

Începând din 1990, în fiecare an, pe data de 18 mai, tătarii din România merg în Crimeea pentru a comemora, alături de frații lor din patria mamă, trecerea a încă unui an de la surghiunul ordonat de Stalin în 1944. De asemenea, reprezentanții uniunii tătare au participat la toate congresele și conferințele organizate în Crimeea, la care iau parte tătari crimeeni și din diaspora, printre care și cei din România. Anul trecut, președintele UDTTMR, Agiacai Saladin, a participat pentru prima dată la conferință, oca-zie cu care a inițiat și campania de strângere de fonduri intitulată "Un euro pentru Crimeea". Viața grea pe care o duc tătarii din Crimeea în prezent, sărăcia cu care se luptă de la copii până la supraviețuitorii surghiunului din 1944 dar mai ales faptul că aceștia, deși știau că nu vor mai găsi nimic din ce-au lăsat în urmă acum mai bine de 60 de ani, s-au întors totuși în patria mamă au generat ideea acestei acțiuni de binefacere.

Până în prezent, de la tătarii din România s-au strâns aproximativ 2000 de euro, dar campania continuă. "Dacă fiecare tătar din diaspora dă câte un euro pe an pentru frații noștri din Crimeea putem să strângem aproximativ 7.000.000 euro pe an, bani pe care să îi trimitem în Crimeea, pentru tătarii de acolo, măcar pentru a-și ridica și ei câte o casă și a nu mai sta în bordeie de pământ", este de părere Agiacai Saladin.

Yeșil Yurt - Patria Verde

În noaptea de 17/18 mai 1944, Stalin ordona deportarea în masă a tătarilor din Crimeea (aproximativ 200.000), în Siberia și în deșerturile Asiei Centrale. Supraviețuitorii nu au uitat nici acum chinurile prin care au trecut și, după mai bine de 60 de ani de la această tragedie mulți dintre ei încearcă din greu să refacă ceva din ce-au lăsat în urmă în acea noapte.

Începând din 1990, tătarii crimeeni au început să se întoarcă în patria mamă, cu un singur scop, acela de a lua viața de la capăt pe meleagurile natale. Din păcate, posibilitățile financiare reduse dar și situația politică nu tocmai favorabilă nu le permit nici strictul necesar. Cei mai mulți dintre ei trăiesc, în prezent, în bordeie de pământ, nu au cu ce să își îmbrace copiii pentru a-i trimite la școală și își duc viața de pe o zi pe alta.

Comunitatea tătară din Crimeea numără, în prezent, aproximativ 280.000 de persoane care trăiesc în aproximativ 300 de localități compacte. Au fost reconstruite câteva școli cu predare în limba tătară și cei mai în vârstă se străduiesc să le dezvăluie celor tineri toată zestrea culturală a etniei lor, singura bogăție, de altfel, în ciuda dificultăților financiare cu care se confruntă.

Totul, însă, pentru a reclădi ceea ce le-a lipsit peste 60 de ani: Patria lor Verde (Yeșil Yurt) - Crimeea.