320 de ani de la moartea lui Jean de la Fontaine

Fabulele lui Jean de la Fontaine au transformat povești populare tradiționale în adevărate capodopere, potrivit Agerpres. Versiunile sale de povestiri, precum "Iepurele și broasca țestoasă" sau "Lupul și mielul", sunt "pline de duh" și complexitate, satirizând natura umană.

Jean de La Fontaine, scriitorul francez, s-a născut la 8 iulie 1621, la Château -Thierry. Tânărul Jean de La Fontaine a rămas în locul natal, potrivit biografiilor publicate de-a lungul timpului, până în al zecelea an de școală. A absolvit ciclul secundar de educație la Paris, în 1636. A intrat la Școala ecleziastică cinci ani mai târziu în cadrul Ordinului Oratoriului (L'ordre des Oratoriens), dar a renunțat la studiile teologice în 1643, în timpul noviciatului. Studiază dreptul în perioada 1645 și 1647. În 1647, s-a căsătorit cu o adolescentă din Château-Thierry. S-a mutat pentru totdeauna la Paris, unde și-a creat legături cu cercuri literare. Debutul său literar a constat într-o adaptare după "Eunucul" de Terențiu (1654). Prima lucrare originală publicată a fost poemul epic "Adonis", în 1658, pe care i l-a dedicat lui Nicolas Fouquet, ministrul francez de finanțe din timpul conducerii regelui Ludovic al XIV-lea. În 1664, i-au fost publicate basmele în versuri: "Joconde" și "Le Cocu battu et content". Între 1664 și 1672, scriitorul s-a aflat la Paris, fiind găzduit de Marguerite de Lorrain, văduva ducelui Gaston d'Orlean, în Palais du Luxembourg. Aici, Jean de La Fontaine a creat operele rămase emblematice în istoria literaturii universale—fabulele. Acestea au apărut în 1668, în două volume, sub numele"Fables choisies, mises en vers par M. de La Fontaine". De-a lungul istoriei, fabulele scriitorului francez s-au bucurat de popularitate, în rândul tuturor categoriilor de vârstă, deși imaginea emblematică a societății contemporane din cercurile aristocratice franceze este apreciată cel mai mult de către adulți. Jean de la Fontaine a murit la Paris, la 13 aprilie 1695.(