Agențiile de rating au trecut de la pesimism fondat la optimism fantezist

Mă întreb dacă mai există persoane, cu putere decizională într-o întreprindere, care se mai bazează pe rapoartele agențiilor de rating. Personal, aș fi încetat să le mai citesc estimările inepte încă din 2008, când prevedeau un an 2009 extrem de bun, în care criza ar fi urmat să fie doar un mic deranj.

Incompetența lor a atras sancțiuni și o supervizare mai strictă a activităților desfășurate, însă nici atenția sporită a Uniunii Europene nu a putut opri fluxul constant de estimări fanteziste.
Acum, la început de 2010, agențiile de rating revin în centrul atenției, dându-și cu părerea în legătură cu evoluția României în următoarele 12 luni.
Coface vede o revenire modestă, cu o creștere economică de cel mult 1%, după contracția severă de 7%, din 2009. Potrivit ultimului raport, "exportul și creșterea producției industriale vor reprezenta pe termen scurt principalele motoare de creștere".
Este un comentariu cel puțin bizar. Creșterea economică implică o monedă puternică, fapt care va afecta în mod negativ exporturile, multe firme de profil confirmând deja că nu au speranțe prea mari pentru 2010. În același timp, redresarea exporturilor depinde de cererea externă, care nu se află la cote tocmai optimiste.
Și cei de la Moody’s cad în aceeași capcană, susținând că "datele macroeconomice arată că recesiunea este aproape de sfârșit" și că "exporturile s-au stabilizat, iar lichiditatea internă s-a îmbunătățit".
Cât despre creșterea economică, cei la Moody’s au decis că e suficient pesimism fondat în piață, așa că au ales să fie optimiști, probabil doar de dragul de a fi diferiți.
Drept urmare, au refăcut prognoza de creștere de 1,2%, adoptată și de guvern, pe baza bugetului, și au anunțat că vom avea parte de o creștere de 2,3%, pe fondul unui deficit bugetar de 6,3%.
Ambele agenții încep apoi să se contrazică singure, amintind zeci de factori de risc și obstacole inconturnabile, cum ar fi performanța guvernamentală, incapacitatea respectării acordului cu Fondul Monetar Internațional (FMI) și gradul mare de îndatorare la bănci al companiilor.
Toate aceste probleme vor duce, cum-necum, la creștere economică, potrivit agențiilor de rating.
Coface intră puțin și în domeniul politic, afirmând că instabilitatea politică, programele guvernamentale deficitare, politicile economice și fiscale incoerente (în special modi-ficările succesive de taxe și impozite) vor cauza probleme în 2010.
Și aici există interpretări multiple, iar cei de la Moody’s au fost puțin mai rezervați. Mediul politic a devenit mult mai stabil, odată cu transformarea în independenți a mai multor liberali și pesediști, ceea ce a dus la o consolidare a majorității. Bugetul a fost aprobat și, în premieră, există câteva programe extrem de pertinente pentru sprijinirea mediului de afaceri. Amintim aici doar schema de ajutoare de minimis, prin care firmele mici și mijlocii pot accesa până la 500.000 euro, pe care România a adoptat-o în timp record, fiind al șaselea stat din UE care a făcut acest pas.
Toate acestea sunt premise de creștere, de revigorare a economiei, care se aliniază la estimările generale ale agențiilor de rating. Problema este că analiștii nu pot identifica exact catalizatorii creșterii. Să fie exportatorii afectați de cursul valutar, industria îndatorată la bănci, IMM-urile sărace care se gândesc la ajutoare de minimis și fonduri europene, fiscalitatea constantă dar dură, în 2010, sau pur și simplu o îmbunătățire continentală a economiei, la care va adera încet și România?
Adevărul ar fi undeva la mijloc. La mijlocul anului, mai exact. Până atunci este prea devreme pentru prognoze, în condițiile în care asupra lumii mai planează încă cea mai gravă "aripă" a recesiunii – incertitudinea.