Amoniacul ar putea deveni combustibilul viitorului, în transportul naval

904
Amoniacul ar putea deveni combustibilul viitorului, în transportul naval - fondamoniacularputeadevenicombus-1621257571.jpg
Epoca economiei bazate pe energia produsă de combustibilii fosili se apropie de final. Locul lor va fi luat, în curând, de hidrogen, metanol, biocombustibili, energia nucleară, energia produsă de razele soarelui, forța vântului, a apei și a valurilor. Pentru deceniile următoare, guvernele lumii au stabilit obiective ambițioase și au alocat resurse uriașe în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, stimulând astfel cercetarea științifică și inovarea tehnologică.

O alternativă energetică atractivă

Amoniacul pare să fie o alternativă energetică atractivă. În prezent, 80% din cantitatea de amoniac produsă în întreaga lume este utilizată exclusiv pentru industria îngrășămintelor. Dar pe măsură ce crește presiunea asupra transportului maritim pentru a se decarboniza și a se elibera de dependența de combustibilii fosili, amoniacul stârnește un tot mai mare interes.

Analiștii de la Lloyd’s Register au estimat că, dacă 30% din transportul maritim ar utiliza amoniacul drept combustibil, atunci producția actuală ar trebui să se dubleze. Pe de altă parte, întrucât amoniacul produs nu trebuie să conțină carbon, costul lui de producție va crește, dar toată lumea va avea de câștigat: atât industria chimică, pentru că va scăpa de amprenta de carbon, cât și transportul maritim.

Fiecare tip de combustibil are avantaje și dezavantaje, dar flexibilitatea combustibilului, capacitatea de a converti un motor pentru a utiliza un combustibil diferit, va juca un rol important, afirmă analiștii Lloyd’s Register. Fiecare armator va lua decizii de investiții critice cu privire la flota sa, probabil de mai multe ori în următoarele câteva decenii, mai ales că speranța de viață pentru nava medie este de 25-30 de ani. Unele nave vor fi reamenajate cu sisteme de propulsie complet noi, altele vor fi casate și înlocuite.



În topul preferințelor


Un sondaj efectuat recent în sectorul de transport maritim, de către publicația Lloyd's List și Lloyd’s Register a identificat amoniacul drept unul dintre primii trei combustibili cu potențial pentru orizontul de timp 2050. Sondajul a arătat că industria se așteaptă ca utilizarea amoniacului să crească până la 7% din combustibil total, până în 2030, și la 20%, până în 2050.

Amoniacul este, de asemenea, esențial pentru mai multe strategii naționale de decarbonizare. Spre exemplu, Japonia intenționează să extindă consumul de amoniac la trei milioane de tone pe an, până în 2030.

Amoniacul este compus din azot și hidrogen. Deoarece nu conține carbon, nu emite CO2 atunci când este utilizat pentru a alimenta un motor cu ardere internă. Pentru combustie este necesară o cantitate mică suplimentară de combustibil pilot, care ar trebui să fie și ea cu emisie de carbon zero. Astăzi, cea mai mare parte a amoniacului este produsă din gaze naturale și, astfel, din perspectiva ciclului de viață, nu este zero carbon, aspect pe care industria trebuie să îl rezolve.

Densitatea volumetrică a energiei amoniacului este în mare măsură similară cu a metanolului și mai mare decât a hidrogenului, ceea ce face ca depozitarea la bordul navelor să fie fezabilă din punct de vedere economic, dar mai mică decât cea prezentată de păcura grea utilizată astăzi.

Amoniacul este adesea comparat cu hidrogenul. Ambele sunt depozitate sub formă lichidă, hidrogenul necesitând rezervoare criogenice menținute la -253°C. În schimb, amoniacul necesită mai puțină răcire și poate fi depozitat la temperaturi de aproximativ -33°C.



Piedici și bariere


Un studiu realizat în anul 2020 de către Serviciile de consiliere maritimă universitare (UMAS) și de Comisia pentru tranziții energetice a constatat că sunt necesare 1-1,4 trilioane de dolari pentru a atinge obiectivul Organizației Maritime Internaționale de reducere a emisiilor de carbon până în 2050. Studiul a subliniat, de asemenea, că aproximativ 87% din investiția totală este necesară în infrastructură terestră și instalații de producție pentru combustibili cu emisii reduse de carbon. În multe cazuri, provocările din amonte sunt, de asemenea, mai greu de depășit, deoarece implică mult mai multe părți interesate, iar aceste investiții uriașe în infrastructură ar putea avea un impact semnificativ asupra oamenilor și asupra mediului.

Există deja un sistem mondial de distribuție a amoniacului, dar combustibilul trebuie să fie disponibil în locațiile potrivite, la volumele potrivite. Actuala rețea de transport a amoniacului nu ajunge în porturi într-un mod care să permită alimentarea navelor cu bunker.

În prezent, autoritățile portuare și cele de reglementare sunt reticente în a permite alimentarea cu amoniac din cauza pericolului de toxicitate. Reglementările actuale împiedică utilizarea amoniacului drept combustibil în transportul maritim, societățile de clasificare și alte grupuri lucrează pentru a evalua riscul și a oferi îndrumări care să conducă la noi reguli și standarde.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3907 secunde