Călătoriile în Occident - lecții de civilizație pentru tinerii din România

Călătoriile în Uniunea Europeană, o dată la unu - doi ani, ar trebui să facă parte din programa educațională obligatorie a românilor, începând de pe băncile școlii și până la senectute. Doar așa vom învăța cum să fim, cu adevărat, cetățeni comunitari. Este drept, fiecare român a primit acest statut, odată cu aderarea țării la UE, dar asta nu înseamnă că peste noapte am început să gândim și să ne comportăm ca atare. Schimbarea mentalităților ce stau în calea integrării noastre comunitare reale s-ar produce mai lesne, dacă am merge să învățăm de la popoarele aflate cu mult înaintea noastră pe calea civilizației.

Tabere pentru 850.000 de tineri
Am avut timp să mă gândesc la aceste lucruri în autocar, pe drumul de întoarcere în țară. Timp de 11 zile, călătorisem împreună cu 49 de tineri și adulți prin Ungaria, Austria, Germania și Lichtenstein. Din 1960, când fitma organizatoare a inițiat prima excursie pe valea râului Lech, din Tirolul austriac, peste 850.000 de tineri au beneficiat de programele sale turistice, derulate în 9 țări europene.
Din capul locului trebuie spus că obiectivul urmărit nu este profitul și că tocmai de aceea călătoriile organizate pentru tineri au un specific aparte. Compania pune la dispoziție locațiile pentru cazare, în vile aflate în zone pitorești. Acolo, grupurile de excursioniști își organizează viața în sistem de tabără. Menținerea curățeniei în vile, pregătirea mesei, organizarea excursiilor și activităților zilnice, asigurarea bunei dispoziții și soluționarea inerentelor conflicte depind doar de grupuri și liderii lor.
Acest sistem de tabere are un dublu scop. În primul rând, le oferă tinerilor posibilitatea de a vedea și a cunoaște într-un timp scurt cât mai multe obiective turistice, prilejul de a lua contact cu istoria, natura și viața de zi cu zi din țările vizitate.
Pe de altă parte, participanții au prilejul de a experimenta viața în grup. Tinerii învață să trăiască și să petreacă împreună, să se cunoască și să lege prietenii, să contribuie la armonia grupului, la buna dispoziție generală. Într-un cuvânt, au parte de o vacanță de care își vor aminti cu plăcere întreaga viață și care își va pune amprenta asupra personalității lor.

De la Hofburg la Mozart
La aventura noastră turistică, de la mijlocul lunii august 2008, au luat parte 42 de tineri - elevi ai unor școli și licee din Constanța și Râmnicu Vâlcea - și 8 adulți (inclu-siv cei doi șoferi ai autocarului), lider al grupului fiind profesoara Elena Cojocaru, ghid internațional, cu o mare experiență în organi-zarea programelor de acest tip Jeka.
În cele 11 zile de vacanță, grupul nostru a avut un program foarte încărcat și a străbătut patru țări străine. Ne-am plimbat prin grădinile Palatului Imperial din Budapesta și, de la bordul unui vaporaș, am admirat monumentele arhitectonice din capitala Ungariei și celebrele poduri de pe Dunăre. Viena ne-a întâmpinat cu grandoarea Palatului Imperial – Hofburg și cu splendoarea Catedralei Sfântul Ștefan. Am pășit pe dalele de piatră ale celebrului complex monahal Melk, care l-a inspirat pe Umberto Eco în scrierea romanului "Numele Trandafirului", iar Castelul Linderhof ni s-a înfățișat ca o dovadă a sensibilității extraordinare și a rafinamentului artistic al lui Ludwig al II-lea al Bavariei.
Turul Munchenului l-am făcut la bordul unui autobuz supraetajat și timp de câteva ore ne-am alăturat miilor de turiști din orașul vechi - Marienplatz. Pe lacul Bodensee sau Konstanz - situat la frontiera dintre Austria, Germania și Elveția am navigat în lung și-n lat cu motonava "Bayern". O parte din cumpărăturile la prețurile cele mai mici le-am făcut în cochetul Vaduz, capitala Lichensteinului, iar alta, la Reute, în Tirol.

Cristalele Swarovski și dansuri tiroleze
La castelul Newschwanstein, am redescoperit spiritul romantic al monarhului Ludwig al II-lea, iar la Wattens, ne-am extaziat la spectacolul de sunet, lumini, culori, forme și mișcare, în care cris-talele Swarovski au fost personajele principale. Am străbătut Innsbruckul - orașul kaizerului Maximilian I și al Olimpiadelor de Iarnă din 1964 și 1976 - iar în Salzburg, am făcut pelerinaj la casa în care s-a născut Mozart.
În scurta noastră vacanță, Alpii ne-a fost mai mereu tovarăși de drum. De pe prispa vilei din Stanzach - micuța localitate situată pe malul râului Lech, unde ne-am instalat tabăra - am admirat cum piscurile lor se înalță din spuma norilor, ca Afrodita din valurile mării și cum aurul solar aprinde crestele pleșuve și îndulcește verdele crud al pădurilor, pășunilor și grădinilor.
Prietenul grupului nostru, belgianul Henri Cruysberghs, reprezentantul companiei organizatoare, ne-a dăruit două seri culturale la Stanzach (una în care a evoluat o trupă de dansuri tiroleze și alta în care vedeta a fost fanfara localității), iar noi l-am răsplătit cu o seară românească.

O mamă necivilizată
În drum spre țară, i-am iscodit pe tinerii mei colegi de călătorie: "Ce v-a impresionat cel mai mult?" Mi-au răspuns invariabil: "Ordinea și curățenia!" În timpul călătoriei, văzuseră numeroase minunății. Se arătaseră nu doar entuziasmați, ci și interesați să afle cât mai multe despre ele. Ascultaseră explicațiile ghizilor, adunaseră pliante, făcuseră o mulțime de fotografii. Cu toate acestea, în ierarhia impresiilor de călătorie, tinerii au așezat, înaintea frumuseților istoriei, culturii și naturii țărilor prin care trecuseră, ordinea și curățenia de pe acele meleaguri, adică gradul înalt de civilizație al localnicilor.
Elevii au văzut orașe, sate, autostrăzi și parcări sclipind de curățenie, case cochete, cu flori la ferestre și în grădini, străzi și trotuare bine asfaltate, piste speciale pentru bicicliști, de-a lungul drumurilor și WC-uri numai inox. Au remarcat că în acele țări nimeni nu aruncă hârtiile, pet-urile, dozele de aluminiu, pungile din plastic și resturile menajere pe jos, ci le depozitează pe categorii, în coșurile de gunoi aflate la tot pasul. Tinerii s-au conformat rapid, demonstrând că, dacă administrațiile locale din România ar adopta sistemul occidental de curățenie stradală, ei ar fi primii care l-ar respecta.
În preumblările noastre prin cele patru țări străine, n-am întâlnit nici câmpuri nelucrate, năpădite de buruieni, nici parcuri și grădini neîngrijite, nici clădiri în ruină, nici autovehicule distruse în accidente și nici măcar cerșetori. Toate acestea și un ocean de gunoaie ne-au întâmpinat de cum am trecut granița, la Nădlac. România își primea copiii ca o mamă neîngrijită, murdară, necivilizată.