Cercetarea științifică e "furajată" cu "laude" și plimbată la simpozioane

Ministerul Agriculturii vorbește mult și frumos despre securitatea alimentară și rolul cercetării științifice. La fel Guvernul României și Comisia Europeană. Dacă fiecare vorbă de-a lor ar valora un euro, institutele de cercetări n-ar mai duce lipsă de fonduri.

Laude și șuturi

Am în față o scrisoare semnată de Daniela Giurcă, director general al Direcției generale de politici agricole, din cadrul Ministerului Agriculturii. Este adresată lui Radu Răducu, directorul general al Institutului de Cercetare - Dezvol-tare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas Constanța. Iată ce spune: "Urmare a memoriului dvs. înregistrat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (…) vă comu-nicăm că apreciem în mod deosebit activitatea desfășurată în cadrul institutului pentru orientarea corectă a problematicii creșterii ovinelor și caprinelor, calitatea științifică și valoarea cercetărilor efectuate prin numeroase proiecte de cercetare atrase în sistem competițional, precum și modul de valorificare al (sic! – n.n.) rezultatelor cercetării printr-un transfer tehnologic eficient."

Laudele continuă preț de un hectar, dând impresia că lumea e minunată și cercetarea științifică are un loc sub soarele ei. Scrisoarea începută atât de frumos se încheie cu un șut în fund: "După promulgarea legii (este vorba de proiectul de modificare a Legii nr. 45/2009, aflat la parlament - n.n.) și după elabo-rarea proiectelor de hotărâri ale guvernului de reorganizare a unităților de cercetare - dezvoltare, se vor putea debloca fondurile prevăzute în bugetul MADR în vederea finanțării."

Când se va încheia acest complicat proces legislativ și de reorganizare instituțională, nimeni nu știe. Până atunci, cum se vor descurca institutele de cercetări? Pe cine interesează?!

"Crescătorii de animale ne susțin la toate întâlnirile și dezbaterile. În schimb, statul român, Ministerul Agriculturii nu dau semnale că ar vrea să ne sprijine în mod serios. Câteo-dată mă gândesc că poate nimeni nu vrea să-și asume răspunderea în cazul intrării cercetării în colaps. Decât să spună ca a murit din cauza lor, preferă să se spună că a murit de una singură" - afirmă Radu Răducu.

Handicapul românesc

În România, creșterea ovinelor și caprinelor s-a relansat în ultimii cinci ani, înregistrând sporuri ale efectivelor de animale de 5-8% pe an. Aceasta în condițiile în care rasele românești nu pot concura pe piața europeană din cauza performanțelor inferioare. Pe de altă parte, în Europa, efectivele de ovine și caprine au început să scadă. "Cel mai relevant este cazul Franței, care la această oră are 7,5 milioane capete de ovine. În urmă cu 5-6 ani, efectivele erau de circa 13 milioane. Cerința de produse din carne de oaie din țările europene care sunt mari consumatoare de tineret ovin, în special, este constantă sau chiar în creștere" - afirmă șeful institutului.

Pentru fermierii români, acesta ar putea fi un moment bun să-și facă intrarea pe piață, dacă ar reuși să depășească handicapul calității.

Aici intervine rolul cercetării științifice, care deține soluția. Institutul constănțean lucrează din 1976 la proiectele unor rase noi, adaptate condițiilor din țara noastră.

Linia de carne Palas are la bază Merinosul de Palas, încrucișat cu Ile du France, o rasă foarte performantă. În condiții experimentale, ea realizează 80% din performanța rasei franceze. Dacă aceasta asigură un spor mediu zilnic de 400 grame carne, noua rasă realizează 380 grame. În decembrie 2010 va fi întocmită documentația pentru omologare.

Rasa de lapte Palas a fost omologată în acest an. Ea are la bază rasa Friză din Germania și Merinosul de Palas. Mama germană dă 350 litri de lapte pe lactație, iar de la rasa nouă se obțin 270 - 280 litri, adică de trei ori mai mult decât la cele mai bune rase românești, Țigaia sau Țurcana.

"O parte dintre crescători români au preluat materialul genetic și au ob-ținut performanțe mai bune decât noi, în institut. Au avut posibilitatea de a le oferi condiții mai bune de furajare, cazare" - relatează Radu Răducu.

Programele de cercetare începute în 2002 s-au încheiat în 2010. În acest moment, institutul nu mai are niciun proiect de cercetare în derulare. Nu va avea până nu se rezolvă criza legislativă și reorganizarea instituțională, care vor dura foarte mult.

Și tu, UE?

Lipsa fondurilor blochează proiecte de interes național, care au nevoie de finanțare. "Am început să creăm rase noi de oi și de capre românești specializate. În decurs de 4 ani am realizat primele două generații din aceste rase. Trebuie continuate. Avem în vedere obținerea a trei - patru rase specializate pentru carne, două - trei rase pentru lapte la ovine, una pentru carne și alta pentru lapte la caprine" - afirmă directorul general.

De ce nu solicită institutul sprijinul Comisiei Europene? "Proiectele susținute de UE și care se fac în colaborare cu alte țări membre vizează chestiuni legate de mobilitate, de management, nicidecum saltul calitativ al produselor. Sunt țări care au atins pragul de sus al calității - spune Radu Răducu. Ele vor altceva: să cheltuiască niște bani, care se reîntorc la ele. De aceea vin cu asemene proiecte de mobilitate a cercetătorului, căruia i se cere să participe la mese rotun-de, conferințe mondiale, simpozioane, unde se cheltuiesc sume uriașe."