Constănţenii, discreţi la capitolul „bijuterii” cu vele. Preferă să-şi ducă bărcile în Grecia, Turcia

Toamna este sezonul achiziţiilor, iar pe lista de cumpărături a constănţenilor mai cu dare de mână se regăsesc şi… bărcile. Fiecare îşi alege după preferinţă, după buget, după posibilităţi, bucuria-i maximă, dar la fel de mare trebuie să fie şi răbdarea până să-şi vadă „bijuteria” înmatriculată.

Procedurile birocratice şi legislaţia stufoasă dau mari bătăi de cap constănţenilor care vor să-şi înmatriculeze ambarcaţiunile achiziţionate. Iar dacă dosarul cu acte necesare nu este temeinic pregătit, dacă documentarea nu s-a făcut ca la carte, atunci cu siguranţă se vor urma drumuri peste drumuri către Căpitănia Portului Constanţa.

În sprijinul celor mai puţin familiarizaţi cu domeniul şi care nici nu au timpul necesar pentru a urma procedurile, vin însă specialiştii diverselor şcoli de navigaţie ambarcaţiuni, care, dincolo de cursuri profesionale sau de operatori de staţii radio, oferă consiliere pentru achiziţia şi înmatricularea ambarcaţiunilor.

„În teorie, treaba ar trebui să meargă repede, iar documentele necesare pentru o ambarcaţiune sunt: cerere-tip, descărcată de pe site-ul Autorităţii Navale Române şi completată corespunzător; fişa de înmatriculare, un document standard ce conţine detalii despre ambarcaţiune; o copie a cărţii de identitate a solicitantului, legalizată «Conform cu originalul»; actul de proprietate sau contractul de vânzare-cumpărare; în caz de leasing, un act care atestă încetarea contractului; certificatul de conformitate, dacă ambarcaţiunea este nouă; certificatul de navigabilitate; chitanţa care atestă plata taxelor aferente înmatriculării.

Nu toată lumea este pricepută la crearea dosarului, alţii nu au timpul necesar să umble să adune şi să depună hârtii. De aceea, este de preferat ca, atunci când ai ajuns în această fază, să apelezi la serviciile unui specialist”, a declarat, pentru ziarul „Cuget Liber”, Alex M., reprezentant al unei şcoli de navigaţie.

Documentele se depun la căpitănia de port sau oficiul de căpitănie unde se doreşte înmatricularea ambarcaţiunii şi tot aici trebuie să ajungeţi în cazul radierii.

Oarecum surprinzător, Constanţa nu este lidera clasamentului naţional al înmatriculărilor de ambarcaţiuni.

„În registrul Autorităţii Navale Române, la ora actuală, există 24.000 de ambarcaţiuni de agrement înmatriculate în ţara noastră. Cele mai multe sunt în Giurgiu, care are în jurisdicţie şi Snagovul. De asemenea, figurează peste 77.000 de permise de conducători de ambarcaţiuni.

Sunt cifre deloc mici, motiv pentru care se impune o supraveghere corespunzătoare”, a precizat directorul Direcţiei Siguranţa Navigaţiei şi Personal Navigant din cadrul Autorităţii Navale Române, Cristian Ancuţa.

Aşadar, puţini constănţeni îşi expun acasă „bijuteriile” cu vele. Dincolo de taxele şi impozitele pe care ar trebui să le plătească la stat şi de cheltuielile de mentenanţă, skiper şi ancorare, unul dintre motivele pentru care constănţenii preferă să-şi ducă bărcile în Grecia, Turcia sau Bulgaria este acela de a nu atrage atenţia… Fiscului.

Bugete de zeci şi chiar sute de mii de euro

În privinţa preţurilor practicate pe piaţa ambarcaţiunilor, acestea nu sunt chiar la îndemâna tuturor.

Astfel, un Yacht Altamar 52, ancorat în Portul Turistic Tomis, stare impecabilă, interior de lux şi finisaje de calitate, full echipat şi cu doar 800 de ore de folosinţă, se vinde cu 275.000 de euro, un Azimut Atlantis fabricat în 2013, 10 metri lungime şi capacitate opt persoane, este cotat la 199.000 de euro, în timp ce proprietarul unui Beneteau Antares din fibră de sticlă, nivel echipare Confort Trim Level + Opţionale solicită 69.200 de euro (52.800 de euro fără motor).

Sigur, există şi variante mai ieftine pentru constănţenii care vor să-şi facă o mică plăcere şi să plutească totuşi pe apă. Aceştia pot opta pentru o barcă cu vâsle (preţ pornind de la 400-500 de euro) sau pentru un Alphaboat AC490 din aluminiu (fără motor), la bordul căruia pot urca şase persoane, care costă puţin peste 9.000 de euro.