Cum au împărțit sindicatele și patronii economia

Mișcarea sindicală și patronatele sunt obligate să se reorgani-zeze, dacă vor să dobândească reprezentativitatea și dreptul de a negocia contractele colective de muncă la nivel de unitate, grup de unități și de sector.

Punct și de la capăt

Structurile federative și confederative, clădite într-o perioadă de 20 de ani, urmează să se restructureze în lunile ce au mai rămas până la finele acestui an, pentru a fi puse de acord cu prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, dar și cu clasificarea activităților din economia națională pe sectoare, diviziuni, grupe și clase.

Până acum, uniunile și federațiile sindicale și patronale se puteau organiza fără să țină cont de vreo regulă referitoare la specificul activității. Din această cauză, se produceau numeroase blocaje în mecanismul dialogului social. Pe viitor, organizațiile sindicale și patronale vor avea structuri în oglindă, centrate pe activități comune.

Problema crucială rămâne clasificarea activităților din economia națională, un lucru nu prea ușor de făcut. În ultimii 20 de ani s-au petrecut atâtea schimbări: s-au modificat ponderile activităților în ansamblul economiei, au apărut activități noi, s-a schimbat raportul dintre sectorul privat și cel de stat, s-au trasat noi linii de demarcație între activitățile din sectorul bugetar și cel particular, concepția despre specificul și legăturile dintre activitățile economice este alta.

De aceea, proiectarea unei clasificări noi, moderne, care să nu trebuiască să fie revizuită mai devreme de 20 de ani, care să fie eficientă în practica dialogului social este un lucru dificil, mai ales că de ea sunt legate prea multe interese.

Greul de abia acum urmează

Sindicatele și patronatele din România au trecut relativ repede peste dificultățile unei asemenea munci de analiză și concepție și au elaborat proiectul primei clasificări a activităților din economia națională de după 1989. Aceasta cuprinde un număr de 41 de sectoare, cu 99 de diviziuni, 990 de grupe și 9.900 de clase.

În cele ce urmează, vom prezenta câteva dintre aceste structuri. Federațiile patronale și sindicale reprezentative pentru sectorul industria construcțiilor de mașini și construcțiilor metalice vor trebui să grupeze sindicatele din: șantierele de construcții și reparații de nave, din fabricile de avioane și nave cosmice, de automobile și echipamente de transport, de mașini și utilaje agricole, din atelierele de produse din metal, de unelte și articole de fierărie, de construcții metalice și altele.

După cum se constată, e vorba de un sector destul de eterogen, care e dominat de un nucleu de mari companii, în jurul cărora roiesc o mulțime de unități de talie medie, mică și foarte mică. Dacă marile unități au un grad înalt de sindicalizare și participă la structurile patronale, situația este total diferită în zona IMM-urilor. Pentru a obține reprezentativitatea la nivelul unui sector atât de cuprinzător, federațiile sindicale și patronale din această industrie vor întâmpina mari greutăți.

În domeniul transporturilor există trei sectoare: al transporturilor pe apă (și serviciilor conexe), al transporturilor aeriene și al celor terestre.

În cazul transporturilor pe apă, federațiile sindicale și patronale vor trebui să aducă la un loc structurile din transportul maritim, costier și fluvial, din sectorul de operare a mărfurilor, agenturare, remorcaj, pilotaj, aprovizionarea navelor, crewing și alte servicii. Probabil că nucleele în jurul cărora se vor coagula vor fi Federația Națională a Lucrătorilor Portuari și Federația Patronală "Operatorul Portuar".

În sectorul transporturilor terestre, sindicaliștii și patronii de la căile ferate, din transportul rutier și din cel pe conducte vor trebui să-și înființeze federații comune.

Sectorul turismului, hotelurilor și restaurantelor va fi cel mai greu de organizat în structuri federative reprezentative. Gradul de sindi-calizare al acestuia este extrem de redus, iar structurile patronale sunt superficiale. Piedica cea mai mare în calea organizării o reprezintă ponderea excesivă a întreprinderilor mici.

Cele cinci mari confederații sindicale i-au înaintat Ministerului Muncii proiectul de organizare a sectoarelor și așteaptă convocarea comisiei de dialog social pentru stabilirea formei finale, care va fi adoptată prin hotărâre de guvern.

Oricât de repede se vor mișca ministerul și guvernul, procesul reorganizării sindicatelor și patronatelor va dura ani de zile. Ceea ce s-a clădit în 20 de ani nu poate fi schimbat și făcut funcțional peste noapte. Există prea multe obstacole (inerție, interese diferite sau potrivnice, orgolii) în calea reconstrucției instituțiilor dialogului social.