Detectivi de afaceri murdare

Alegerea unei agenții de turism care să nu îți dea țeapă ar putea deveni o afacere profitabilă. Iată de ce: Statisticile arată că numărul tour-operatorilor care au tras obloanele după ce le-au luat clienților banii pe vacanțele rezervate este în creștere. În 2010, au dat faliment două agenții de turism, în 2011, alte două, în 2012, nouă agenții, iar în 2013, șapte agenții. Despre ce s-a întâmplat în următorii ani nu avem statistici, dar scandaluri cu turiști lăsați cu buzele umflate, care au fost nevoiți să apeleze la instanță pentru a-și recupera banii, au fost destule.

Cazul cel mai recent este al firmei Genius Travel, care, în plin sezon estival, și-a anunțat clienții care au achiziționat pachete turistice că, începând din data de 16 august 2016, se află în insolvență. Și în loc să se plimbe la mare sau la munte, turiștii se văd nevoiți să facă "excursii" la instanțele de judecată, pentru a încerca să își recupereze banii.

Unii dintre cititori se vor grăbi să dea vina pe țeparii din turism, al căror număr e tot mai mare. Cei ce activează în branșă îi contrazic. "Noi v-am avertizat de multă vreme că trebuie să căscați bine ochii atunci când alegeți tour-operatorul!" Într-adevăr, pe câteva site-uri de specialitate au fost publicate, încă din anul 2013, următoarele sfaturi:

"Dragi turiști, aveți grijă de la ce agenție cumpărați sejurul. Vă sfătuim să verificați: societatea, sediul, asigurarea, licența, brevetul, vechimea, dacă este sau nu membru ANAT, site-ul, contul Facebook, dacă are sau nu publicitate online, prezența la târgurile de turism, recomandări, sfaturile prietenilor etc.

Odată aleasă agenția, se recomandă o minimă documentare despre aceasta și, în cele din urmă, o vizită, absolut necesară, la sediu. Existența unui site, a unui cont pe rețelele de socializare sau prezența în diferite agregatoare de turism sunt indicii că agenția respectivă desfășoară un minimum de activitate. Nu trebuie eliminate din documentare nici impresiile turiștilor care au călătorit cu respectiva agenție, iar internetul este plin de binevoitori care și-au exprimat opiniile.

Tot pentru a nu avea surprize, asigurați-vă că agenția are licență de turism, brevet, poliță de asigurare în caz de insolvabilitate sau faliment, toate în curs de valabilitate. Acest lucru înseamnă că a fost verificată de autorități."

Dar ce te faci dacă tour-operatoul are sediu, asigurare, licență, brevet, vechime, este membru ANAT și are și site, cum e cazul firmei Genius Travel? Cum să ghicești că agenția de turism își va declara sau nu insolvența după ce îți va lua banii? Vedeți, aici intervine rolul detectivului de afaceri murdare, a specialistului în depistarea precoce a țepelor. Contra unui comision pe măsura eforturilor depuse vă poate spune, cu o mare probabilitate, dacă tour-operatorul ales de dumneavoastră vă trage sau nu pe sfoară.

Lăsând gluma deoparte, scandalurile tot mai frecvente demonstrează că piața agențiilor de turism e plină de șacali cu acte în regulă, care abia așteaptă prilejul să le-o tragă clienților, iar autoritățile, care ar trebui să-i protejeze pe turiști, au un rol decorativ.

Situația nu este caracteristică doar turismului. În domeniul asigurărilor RCA, lucrurile stau chiar mai prost. Ce să mai spunem de comerțul on-line și serviciile de sănătate. Oriunde achiziționarea produselor sau serviciilor se face cu plata în avans, există un teren fertil pentru apariția escrocilor.

Recent am făcut o astfel de achiziție și, știind bine la ce riscuri mă expun, am efectuat o cercetare aprofundată a firmei de la care urma să cumpăr produsul. Mai întâi, am luat relații direct de la respectiva societate despre activitatea sa, punând întrebări cât mai incomode. Apoi, i-am studiat site-ul, după care am intrat în baza de date a Ministerului Finanțelor Publice și i-am studiat situația financiară. Am analizat ce capital social are, dacă a depus bilanțul financiar-contabil an de an, care a fost evoluția cifrei de afaceri și a profitului pe ultimii cinci ani și, mai ales, situația datoriilor. Ulterior, am purtat corespondență on-line, solicitând, printre altele, să mi se spună cum îmi voi recupera banii în cazul în care marfa nu îmi va fi livrată. Am produs, astfel, o serie de documente, care, la nevoie, să poată fi folosite în instanță. Abia după ce mi-am luat toate aceste măsuri de asigurare am plătit avansul. În final, s-a dovedit că am acționat corect.

Unii dintre cititori vor spune că am fost prevăzător, alții vor fi de părere că sunt paranoic. Și unii, și alții au dreptate. Riscurile la care sunt supuși clienții în economia românească sunt din ce în ce mai mari, iar autoritățile sunt tot mai indiferente și neputincioase. În aceste condiții nu vom fi niciodată îndeajuns de prevăzători, dar cu certitudine vom ajunge să ne temem și de umbra noastră. Din acest motiv, vom fi nevoiți să ne transformăm în detectivi de afaceri murdare.