Dicționar de termeni bancari

Balanța de plăți externe: tablou economic în care se înscriu și se compară plățile și încasările efectuate de o țară în relațiile sale cu alte țări, pe o perioadă determinată de timp;

Credit personal: credit acordat de către o bancă pe baza încrederii în solvabilitatea debitorului; nu se solicita alte garanții reale;

Curtaj: comision perceput de agenții oficiali de bursă pentru operațiunile de bursă realizate. Prima de curtaj se plătește atât de cumpărător, cât și de vânzător și se calculează ca valoare procentuală din suma tranzacției încheiate;

Riscul de curs de schimb: corespunde cu o pierdere sau cu o lipsă a câștigului, el fiind generat de variația cursului de schimb, al monedei unei țări în raport cu valutele de referință în care băncile își exprimă creanțele și datoriile. Gestionarea acestui risc se poate realiza prin utilizarea derivativelor sau prin aplicarea unei mai bune repartiții a riscurilor pe devize, pe monede;

Titlu cu venit fix: categorie a titlurilor care generează un venit fix, determinat de o rată fixă a dobânzii. În această categorie intră obligațiunile, certificatele de trezorerie și alte titluri cu dobândă fixă;

Unitate bancară destinatară: unitate bancară care primește din partea unei unități bancare inițiatoare o plată fără numerar și o înregistrează în contul indicat de plătitor, care este un client al acesteia sau chiar într-un cont al său;

Warantul: este un document care atestă existența mărfurilor într-un depozit general (porturi, vămi). El permite transmiterea proprietății, fiind utilizat pentru obținerea și garantarea creditului bancar. Warantul se utilizează fie ca efect de comerț (cambie) asigurând creditorului, respectiv băncii garanția asupra mărfurilor și posibilitatea răscumpărării creditului acordat, fie se poate mobiliza, respectiv negocia, respectiv poate fi vândut băncii obținându-se pe seama lui un împrumut.