Două companii naționale aduc grave acuzații lui ArcelorMittal Galați

Ele reclamă pierderi grele, din cauza schimbării rutei de aprovizionare a combinatului siderurgic din Galați, prin portul bulgăresc Burgas

"Nu spre Constanța, ci spre Burgas, Bulgaria!" Prin acest mesaj scurt, traseul vrachierului "Jin Sheng", care urma să aducă 70.000 de tone de minereu de fier, din Brazilia, în portul românesc, pentru combinatul siderurgic din Galați, a fost redirecționat spre Burgas. La rândul ei, nava "Karasoy" a încărcat 5.881 tone de minereu de fier, din portul Burgas și, ocolind portul Constanța, a ajuns la Galați.

O strategie paradoxală
Evitarea rutei de transport prin portul Constanța și pe Canalul Dunăre - Marea Neagră înseamnă costuri mai mari cu 66% pentru combinat. Dacă se ține cont și de primele de asigurare, care se achită atât pentru transportul din Brazilia până în Bulgaria, cât și pentru segmentul Burgas - Galați, costurile ajung la 71%, afirmă specialiștii din domeniu. Efectul asupra prețului tonei de oțel este scumpirea cu 16 euro.
În timp de criză, un asemenea comportament economic este de neînțeles din partea lui ArcelorMittal Galați. Pe parcursul anului, combinatul și-a restrâns activitatea, locurile de muncă și a organizat plecări voluntare masive din unitate. La mijlocul lunii mai, o știre difuzată de agenția Mediafax arăta că toți cei 11.000 de salariați ai ArcelorMittal Galați vor intra în șomaj tehnic, prin rotație.
Mai mult, compania a discutat cu Guvernul Boc posibilitatea de a beneficia de prevederile OUG 54/2009, respectiv de a primi gaze ieftine. Atunci, executivul a pus o serie de condiții, precum menținerea locurilor de muncă de la cocserie și realizarea programului de investiții. Se pare că nu s-a ajuns la o înțelegere, dar este de remarcat faptul că ArcelorMittal făcea eforturi să-și reducă costurile, solicitând ajutorul statului român. Tocmai de aceea decizia de a se aproviziona pe o rută ocolitoare, cu costuri mult mai mari, este de neînțeles.

Memoriu către Berceanu
Strategia comercială a lui ArcelorMittal Galați a provocat o situație explozivă în transporturile maritime românești, după cum rezultă din memoriul adresat ministrului Radu Berceanu, de către Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța și Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile.
Ministrul Transporturilor este informat că: "La data prezentului memoriu, situația economică a celor două companii naționale înregistrează o evoluție negativă, comparativ cu perioada similară a anilor precedenți (primele 6 luni), iar această situație se datorează în mare măsură practicilor anticoncurențiale săvârșite de Mittal Steel Holdings AG, de ArcelorMittal Galați."
Mai departe, se spune că: "Începând din anul 2009, ArcelorMittal Galați a încetat să deruleze tranzitul materiilor prime necesare în activitatea sa prin utilizarea infrastructurii puse la dispoziție de cele două companii naționale și a blocat negocierile pentru încheierea unor noi contracte de servicii portuare cu terminalele specializate, fără o justificare rezonabilă, neavând la bază rațiuni de eficiență economică, deoarece prețurile și tarifele (cotațiile de navlu) legate de utilizarea infrastructurii celor două companii naționale sunt substanțial inferioare celor practicate de companiile portuare din Bulgaria. În plus, portul Burgas nu are facilitățile necesare pentru a opera nave de mare tonaj (cum sunt cele necesare combinatului siderurgic din Galați), iar transportul materiilor prime vrac se derulează cu nave de dimensiuni medii, care adaugă aproximativ 4 - 7 dolari pe tona de minereu; transportul materiilor prime vrac din portul bulgăresc până la Galați se face cu nave fluvio-maritime de 5.000 - 6.000 tdw, ceea ce presupune costuri suplimentare de aproximativ 6 dolari pe tonă (față de situația în care transportul s-ar fi realizat pe canalele navigabile din interiorul României)."

Unde dai și unde crapă
Potrivit datelor prezentate în memoriu, în primele 6 luni ale lui 2009, comparativ cu aceeași perioadă a lui 2008, portul Constanța a înregistrat următoarele reduceri de trafic: - 71,09% la minereuri de fier, deșeuri de fier și oțel; - 39,52% la produsele metalice; - 38,35% la minereuri și deșeuri neferoase; - 66,32% la combustibili minerali și solizi.
În cazul Canalului Dunăre - Marea Neagră, traficul de minereu și de cărbune pe relația Constanța - Galați a fost de 7.640.000 tone în 2008, cantitate ce reprezintă 58,15% din traficul total de mărfuri transportate pe canal. În primele 6 luni ale anului 2009, s-au transportat doar 1.200.000 tone pe relația amintită (26,60% din traficul total).
Memoriul atrage atenția asupra multiplelor consecințe ale schimbării de rută prin Bulgaria: flota fluvială a României rămâne fără activitate; lucrările de investiți realizate de administrația portului Constanța, pentru acostarea navelor de mare tonaj, rămân fără utilitate; devin, de asemenea, inutile investițiile realizate în terminalele specializate ale portului; fondurile europene care au fost accesate pentru efectuarea de investiții în portul Constanța nu mai pot fi utilizate, deoarece investițiile preconizate nu mai sunt necesare; danele de mare adâncime pentru acostarea navelor de mare tonaj devin, la rândul lor, inutile; se irosesc investiții uriașe, deoarece mare parte din utilajele și terminalele din infrastructura portului Constanța poate fi utilizată exclusiv pentru descărcarea și manevrarea materiilor prime vrac, specifice combinatului siderurgic.

Ce poate face statul
Cele două companii consideră că "ne aflăm în prezența unor fapte manifest ilicite, constitutive de practici anticoncurențiale, prohibite expres de Legea concurenței, de natură să aducă atingere intereselor prioritare și legitime ale Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța și Companiei Naționale Administrația Canalelor Navigabile, precum și ale statului român, în calitate de acționar al celor două companii naționale."
În finalul memoriului se spune: "se impune luarea unor măsuri energice de către toate instituțiile statului român, pentru interzicerea și/sau eliminarea imediată a practicilor anticoncurențiale constatate, pentru a preveni un prejudiciu grav și cert pentru agenții economici români afectați, precum și pentru restabilirea mediului concurențial normal".
În ce ar putea consta "măsurile energice" ale statului? După știința noastră, există trei căi de acțiune. În primul rând, este vorba de sesizarea sau autosesizarea Consiliului Concurenței. În al doilea rând, pot fi reanalizate contractele de privatizare încheiate cu grupul ArcelorMittal. Guvernul României și AVAS au posibilitatea, dar și responsabilitatea, să cerceteze dacă "investitorul strategic" și-a îndeplinit obligațiile contractuale și dacă ajutoarele de stat acordate de-a lungul timpului au produs sau nu efectele așteptate. Nu în ultimul rând, organele Ministerului Finanțelor Publice pot să analizeze dacă strategia comercială de aprovizionare mai scumpă, în condiții de criză, ascunde sau nu o manoperă de umflare artificială a costurilor și de externalizare a profitului.

Prima măsură anticriză
Nu este niciun dubiu că statul român are obligația să intervină de urgență în acest caz extrem de grav. În joc nu este doar situația câtorva agenți economici, ci securitatea țării. Această criză are implicații asupra economiei naționale, asupra societății românești în ansamblu. De activitatea portului Constanța și a canalului depind viața economică a județului Constanța și cea a zeci de mii de familii, depind bugetul de stat, bugetele asigurărilor sociale și de sănătate.
Guvernul Boc urmează să discute săptămâna viitoare noi măsuri anticriză. În fruntea listei ar trebui să fie pusă: readucerea traficului de minereu și de cărbune, din portul Burgas și de pe Canalul Bâstroe în portul Constanța și pe Canalul Dunăre - Marea Neagră.