Efectul Depardieu și prizonierii sistemului fiscal

Știți ce se înțelege prin efectul Depardieu? Noțiunea desemnează migrația contribua-bililor bogați dinspre țările cu fiscalitate ridi-cată sau în creștere spre altele cu taxe și impozite mai blânde. Numele ei provine de la cel al actorului Gérard Depardieu, care, supărat pe decizia statului francez de a taxa cu 75% marile averi, a anunțat că renunță la cetățenia franceză și a primit-o pe cea rusă. Migrația spre zone cu fiscalitate mai mică (la fel ca și evaziunea fiscală), este consecința conflictului dintre contribuabil și stat. Fenomenul are o carieră îndelungată și este larg răspândit pe planetă.

În secolele XX și XXI, multe din marile capitaluri ale lumii au evadat din țările de origine și s-au pus sub protecția paradi-surilor fiscale. În ultimii 20 de ani, capitalurile și investițiile din Europa Occidentală au făcut drumul invers al năvălirilor barbare din primul mileniu, ocupând Europa Răsăriteană și oprindu-se pe malul Pacificului, în China. S-au aciuat oriunde au găsit mână de lucru mai ieftină și un climat fiscal favorabil.

Pe vremea Guvernului Tăriceanu, când a fost adoptată cota unică de impozitare a veniturilor și profitului, România a devenit atracția investitorilor și a fluxurilor de capital și, la scurt timp, a intrat în categoria țărilor emergente, cu un ritm anual de creștere de peste 7%. Aceea a fost cu adevărat o "epocă de aur" pentru contribuabilii mari și mici, pentru investitorii autohtoni și străini. Conflictul dintre stat și contribuabili se atenuase considerabil.

Sub guvernele Boc, pe fondul crizei economice, fiscalitatea a explodat. Cota unică de 16% a fost extinsă la toate categoriile de venituri, accizele au crescut ca umflate cu compresorul, TVA a fost majorată la 24%, taxele locale au fost indexate cu inflația, iar taxa auto a urcat pe noi culmi.

Eternul conflict dintre stat și plătitorii de taxe și impozite s-a acutizat. Evazionismul fiscal și criminalitatea economică au explodat, fenomenul firmelor fantomă a luat proporții de epidemie. Mulți investitorii străini și-au restrâns activitatea ori și-au făcut bagajele. Proprietarii de mașini au început să le înregistreze la sud de Dunăre, pentru a scăpa de exorbitanta taxă de primă înmatriculare. De la autovehicule, fenomenul "bulgarizării" s-a extins la societățile comerciale. Mii de patroni români și-au mutat sediul social al firmelor la vecinii bulgari, pentru a-și reduce cheltuielile fiscale.

"Patria ubi bene" este un lux la care au acces doar contribuabilii avuți, de talia lui Gérard Depardieu. Contribuabilii săraci sau de condiție medie nu și-l pot permite. Ei rămân eternii prizonieri ai sistemului fiscal românesc.

Uniunea Social - Liberală a câștigat alegerile promițând reduceri de taxe și impozite. În schimb, Guvernul Ponta II își începe mandatul cu măsuri de creștere a fiscalității. Administrațiile locale vor avea dreptul să majoreze taxele cu până la 16%, cât este indicele inflației din ultimii trei ani. Cu același procent sunt majorate toate amenzile.

Filosofia indexării cu rata inflației constă în aceea că statul vrea să-și protejeze veniturile de creșterea prețurilor, să le conserve puterea de cumpărare. Dar prin această măsură nu face decât să-i dea inflației un nou impuls de creștere. Dintotdeauna, sporurile de cheltuieli fiscale ale agenților economici s-au reflectat în creșterea prețurilor. Așa s-a întâmplat și când Guvernul Boc a majorat TVA la 24%. Nici nu fusese promulgat actul normativ, că se și declanșase nebunia scumpirilor.

Culmea este că, fiind generator de inflație, statul profită de nivelul crescut al acesteia pentru a mări taxele și impozitele și a determina, astfel, noi procese inflaționiste. Se creează un cerc vicios a cărui victimă certă este plătitorul de taxe captiv, prea sărac să emigreze în vreun paradis fiscal și condamnat să rămână… patriot.