Europa dialoghează, iar România mimează

"Rezultatele concrete ale dialogului social European și beneficiile lui pentru lucrători și companii" este tema conferinței care a avut loc la Lisabona, la sfârșitul acestei săptămâni. Reuniunea organizată de Comisia Europeană a pus în evidență rolul dialogului social în guvernarea europeană.

Un instrument comunitar
Ce se înțelege prin dialogul social european? Termenul se referă la discuțiile, consultările, negocierile și acțiunile comune întreprinse de partenerii sociali, care reprezintă cele două părți ale economiei: sindicatele și patronatele. La nivel european există două forme principale ale acestuia: dialogul bipartit și cel tripartit, ultimul incluzând și autoritățile publice.
Dialogul social european completează practicile naționale de dialog social din fiecare stat membru al UE. Prin intermediul lui, partenerii sociali joacă un rol important în luarea deciziilor comunitare. Uniunea Europeană îl tratează ca pe unul dintre instrumentele de bază ale politicii sale sociale și a celei privind munca.
Actorii dialogului sunt organizațiile sindicale și patronale de la nivel european. Legitimitatea lor decurge din mandatul primit de la confederațiile naționale, iar reprezentativitatea lor este verificată de Comisia Europeană printr-un audit independent.

Marii actori ai Europei
Există două niveluri de dialog social. Cel trans-industrial este cel mai larg și acoperă întreaga economie. Organizațiile trans-industriale ale lucrătorilor sunt: Confederația Sindicală Europeană (European Trade Union Confederation - ETUC). Delegația ei cuprinde două organizații: cea a profesională, Eurocadres, și cea a staff-ului managerial, CEC.
Angajatorii sunt reprezentați de Confederația Businesului European (BusinessEurope), Centrul European al Întreprinderilor cu Participare Publică și al Întreprinderilor de Interes Economic General (CEEP) și Asociația Europeană a Meșteșugarilor și IMM-urilor (UEAPME).
Cel de al doilea nivel al dialogului social, este cel sectorial, pe ramuri economice. Există 35 de comitete de dialog social sectoriale, la care participă mai mult de 60 de organizații.
Rolul comisiilor de dialog social este de mediator imparțial, de a asigura un echilibru între cele două părți implicate în economie.

Competențe sporite
Tratatul Comisiei Europene recunoaște dreptul partenerilor sociali de a fi consultați, de către acest organism, înainte de a fi propusă o nouă legislație în domeniul social sau al muncii. El stabilește competența partenerilor sociali de a negocia înțelegeri ce devin obligatorii din punct de vedere legal - posibilitate ce îi situează pe o poziție aparte față de alți actori ai societății civile. Aceste înțelegeri pot fi implementate de statele membre pe calea directivelor Consiliului Europei sau de către partenerii sociali înșiși.
Cele mai recente rezultate ale dialogului social european sunt: Acordul privind standardele muncii pe mare (noiembrie 2007); Analiza comună privind provocările majore cu care se confruntă piața europeană a forței de muncă (octombrie 2007); Acordul cadru privind hărțuirea sexuală și violența la locul de muncă (aprilie 2007).

O țară sub standard
În România, legislația și practica dialogului social sunt cu mult sub standardele europene. Actele normative rezervă doar un rol consultativ partenerilor sociali. Cele mai multe organisme de dialog social tripartit, printre care și Consiliul Economic și Social, nu funcționează. Guvernul și Ministerul Muncii mimează dialogul social și manifestă o atitudine profund antisindicală. Spre exemplu, proiectele bugetelor de stat, de asigurări sociale și de sănătate nu au fost discutate
cu sindicatele și patronatele. Prin poziția sa la negocierea conflictului de muncă la nivel național, Ministerul Muncii neagă instituția reprezentativității sindicale și dreptul legal al marilor confederații de a declanșa conflictul de muncă.