Evaziunea fiscală e în pericol! Guvernul Cîțu introduce facturarea electronică

Ștafeta reformei fiscale a fost preluată de Guvernul Cîțu, iar măsurile avute în vedere privesc impozitele pe venit, pe profit, TVA și procedura fiscală. Astfel, va fi realizat un studiu de impact privind reformarea impozitării muncii, prin introducerea unor facilități fiscale și reducerea contribuțiilor și impozitelor aferente salariului minim. Pe baza concluziilor studiului, începând din anul 2022, un proiect pilot va fi aplicat timp de doi ani, pe un sector al economiei. În funcție de rezultate, proiectul va fi generalizat la întreaga economie, cu condiția ca aceasta să înregistreze doi ani de creștere peste potențial sau ca execuția bugetară să se încheie cu un deficit sub 3%.

În domeniul TVA, va fi implementat sistemul obligatoriu de facturare electronică, pentru prevenirea și combaterea fraudei. Totodată va fi finalizată conectarea aparatelor de marcat electronice fiscale la sistemul informatic al ANAF, fapt ce va contribui la diminuarea evaziunii fiscale.

Adoptarea sistemului caselor de marcat conectate prin satelit la instituțiile fiscale s-a dovedit a fi o cursă cu numeroase obstacole pentru autoritățile române. În anul 2016, se stabilise un calendar ce prevedea că acest proces ar fi trebuit să se încheie la 1 noiembrie 2017. Dintr-o mulțime de motive imputabile doar guvernanților, graficul nu a fost respectat.

Apoi, s-a stabilit un nou calendar, care prevedea ca vechile case de marcat să fie preschimbate cu cele noi până la 1 august 2018, dar birocrații din Ministerul de Finanțe au încurcat lucrurile, astfel că agenții economici au fost puși în imposibilitatea de a se conforma. În aceste condiții, dacă s-ar fi aplicat litera legii, inspectorii fiscali ar fi trebuit să treacă la suspendarea activității marii majorități a agenților economici.

Atenționat de cotidianul „Cuget Liber”, Ministerul Finanțelor a înțeles gravitatea situației și a amânat termenul de aplicare a sancțiunilor. Dar asta nu a încurajat agenții economici să se grăbească să intre în legalitate, astfel că Finanțele au fost nevoite să acorde păsuiri după păsuiri.

La mijlocul lui ianuarie 2020, din cele 800.000 de case de marcat cu jurnal hârtie, doar 589.837 fuseseră înlocuite cu aparatele noi, cu jurnal electronic, iar dintre acestea, numai 498.498 fuseseră puse în funcțiune.

Apoi, a venit pandemia Covid și problema caselor de marcat a ieșit din atenția autorităților. Profitând de starea de „relaxare fiscală”, mulți agenți economici au continuat să ignore obligația de a introduce noile case de marcat.

Ideea unei reforme fiscale în România a apărut de pe vremea când ministrul Decebal Traian Remeș a omorât economia prin „politica strângerii șurubului“.

Prima măsură reformistă a fost luată pe timpul Guvernului Isărescu, care a avut curajul să reducă impozitul pe profit de la 38% la 25% pentru toți agenții economici, respectiv la 5% în cazul exportatorilor. Dar, tot atunci, TVA a fost aliniată la cota de 19%, lovind în coșul zilnic, iar facilitățile acordate IMM-urilor au fost suspendate.

Mihai Tănăsescu, ministrul de Finanțe din Cabinetul Năstase, a stat cu proiectul reformei fiscale în buzunar timp de patru ani. S-a temut să ia taurul de coarne și să propună o schimbare de esență. În schimb, transportatorii auto s-au pricopsit cu o nouă taxă: rovinieta ministrului Miron Mitrea.

Cabinetul Tăriceanu va intra în istoria fiscalității ca un guvern reformist. În 2005, a introdus cota unică de impozitare a veniturilor și profitului, a desființat creditul fiscal, a dat drumul executării silite a datornicilor, a înăsprit sancțiunile împotriva rău-platnicilor și a incriminat evazionismul. Efectele nu s-au lăsat așteptate. Economia și consumul au primit un impuls, veniturile și profitul au sporit, iar intrările la bugetul statului au crescut.

Guvernele Boc 1, 2 și 3 au extins aplicarea cotei de impozitare de 16% asupra tuturor veniturilor românilor. N-au scăpat nici pensiile, nici bonurile de masă și nici drepturile de autor. În premieră, a fost introdus impozitul forfetar (în fapt o modificare a cotei unice de impozitare a profitului), măsură care a dus la desființarea a peste 150.000 de firme mici. Iar majorarea TVA la 24% a fost cireașa de pe tortul anti-reformei fiscale.

Guvernul Ponta a venit la putere pe valul nemulțumirilor populare, trâmbițând cota de impozitare regresivă a veniturilor, de 16%, 12% și 8%. Din promisiunile sale de reformă fiscală s-au materializat prea puține. În schimb, au fost puse în practică, „cu succes”, măsurile antireformiste: majorarea accizei la carburanți, introducerea supraaccizei și a impozitului de 1,5% pe construcțiile speciale („taxa pe stâlpi”), care a blocat investițiile private.

Guvernele social-democrate Tudose și Dăncilă sunt artizanii așa-zisei revoluții fiscale, prin care: acciza la carburanți a fost majorată, contractele de muncă cu timp parțial au fost supraimpozitate, iar contribuțiile sociale au trecut de la angajatori pe umerii angajaților, simultan cu reducerea la 10% a cotei de impozitare a veniturilor. Ca urmare a acestei acțiuni antireformiste, inflația a explodat, unui număr de 1,2 milioane de salariați le-au fost diminuate salariile și s-a produs aplatizarea excesivă a lefurilor.

Cireașa de pe tortul anti-reformei fiscale a fost OUG 114 adoptată de Guvernul Dăncilă în decembrie 2018, prin care s-a introdus „taxa pe lăcomia băncilor”. Efectele au fost devastatoare: leul s-a depreciat, fapt ce a condus la scumpirea importurilor și la o și mai mare depreciere a balanței de plăți externe, piața de capital și piața creditării au suferit lovituri grele, investițiile străine s-au redus, iar inflația a atins cea mai mare creștere din Uniunea Europeană.