Exportul de servicii de navigație, blocat de legislația carnetelor de marinar

Cu aproximativ 33.500 de brevete și certificate de competență înregistrate în evidențele Autorității Navale Române și circa 12.000 de navigatori pe mare, România este unul dintre furnizorii de forță de muncă marinărească importanți, din Europa.

În ultimii ani, ea a început să conteze și pe piața internațională a furnizorilor de servicii educaționale din shipping. Spre exemplu, Universitatea Maritimă din Constanța pregătește, în prezent, 200 de ofițeri de marină pentru Nigeria și poartă tratative pentru școlarizarea a 100 de ofițeri pentru Tanzania, pentru activitatea off-shore.

Exportul de servicii educaționale în domeniul marinăresc ar avea șanse mult mai mari să crească, dacă nu ar fi frânat de actuala legislație. Blocajul legislativ apare în legătură cu eliberarea de către ANR a carnetelor de marinar pentru cetățenii străini, școlarizați în România. Dacă în cazul personalului navigant român, legislația este cât se poate de clară, în ceea ce îi privește pe cetățenii altor state, care vin să învețe marinăria la noi, lucrurile se complică.

Iată, HG nr. 245/2003, de aplicare a OG nr. 42/1997 privind transportul naval, republicată, precizează la articolul 45 că: "Personalul navigant român este constituit din totalitatea persoanelor care au cetățenie română și care posedă un brevet sau un certificat de capacitate, obținut în conformitate cu prevederile legale și care dă dreptul acestora să îndeplinească funcții la bordul navelor." Dar la articolul 47, referitor la eliberarea carnetului de marinar, nu face nicio referire la cetățenia acestora. De aici, diferențele de interpretare a acestei probleme, între instituțiile statului.

Printr-o adresă semnată de inspectorul general, chestor principal de poliție dr. Nelu Pop, Inspectoratul General pentru Imigrări este de părere că, în contextul actelor normative sus menționate, "un carnet de marinar nu poate fi emis unui cetățean străin aflat la studii pe teritoriul României".

În contradicție cu poziția de mai sus, departamentul consular din Ministerul Afacerilor Externe susține că: "Simpla posesie a unui document românesc precum carnetul de marinar nu implică responsabilitatea statului român în acordarea asistenței consulare, aceasta rămânând un atribut al statului de cetățenie."

Pe actuala legislație lacunară, confuză și interpretabilă, ANR a apucat să elibereze carnete de marinar unui număr de 6 cetățeni străini, școlarizați de UMC. Ulterior, a fost nevoită să le rețină, după ce unul dintre ei, un egiptean, a reclamat că a avut probleme cu carnetul.

Nu doar străinii pregătiți în țara noastră întâmpină astfel de greutăți, ci și românii care învață în străinătate. ANR a fost contactată de trei cetățeni români care au absolvit o școală de pescuit în Spania. Statul respectiv a refuzat să le elibereze carnete de marinar și i-a îndrumat să se adreseze autorităților din România.

Ne aflăm în fața unui blocaj legislativ de natură să împiedice exportul de servicii educaționale marinărești. Își poate permite statul român să renunțe la această activitate, generatoare de locuri de muncă, venituri, taxe și impozite? În niciun caz.

În prezent, Universitatea Maritimă din Constanța și ANR caută soluții de rezolvare. Una dintre ele este modificarea OG nr. 42/1997 și a normelor de aplicare, astfel încât să se prevadă clar dreptul navigatorilor - cetățeni străini de a obține carnetul de marinar eliberat de statul român, prin ANR. Trebuie precizat un aspect: această categorie de marinari va fi dependentă, pe toată durata vieții profesionale de România. Navigatorii respectivi vor trebui să facă cursurile de perfecționare în țara noastră, vor fi în evidența ANR, singura care va avea dreptul să facă adnotări în carnetele lor de marinar. Pentru România va fi avantajos, căci acești marinari vor trebui să plătească serviciile prestate de țara noastră.

O a doua soluție este ca autoritățile navale din țările de origine să recunoască studiile și perfecționările dobândite în România și, pe baza documentelor eliberate de instituțiile de învățământ superior marinăresc și CERONAV să elibereze carnetele de marinar. Nu va fi nicio problemă, având în vedere prestigiul de care se bucură acestea pe plan internațional. Se pare că în cazul celor 200 de studenți nigerieni rezolvarea este ușoară, întrucât chiar Autoritatea Navală din Nigeria i-a solicitat Universității Maritime din Constanța să-i școlarizeze. O soluție asemănătoare se poate aplica în cazul studenților din Tanzania.

În al treilea rând, străinii care vin la școlarizare în România și care nu vor să rămână dependenți toată viața de ANR trebuie să își rezolve problema carnetului de marinar cu autoritățile navale din propriile țări.

Acum, problema cea mai urgentă este modificarea OG nr. 42/1997, astfel încât să răspundă nevoilor exportului de servicii educaționale. ANR lucrează, deja, la noul proiect. Va fi nevoie de sprijinul Ministerului Transporturilor și al parlamentarilor constănțeni ca actul normativ să fie aprobat cât mai repede.