Flota comercială a României, acum 20 de ani. "Naufragiul" navei "Gheorghieni"

358
Flota comercială a României, acum 20 de ani.
În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Despre modul în care greco-marocanul Nicolas Sisaniss, patronul companiei Euroship (fostă Ritz-Rom), și-a haiducit echipajele și navele, sub privirile înțelegătoare ale armatorului Navrom, ziarul "Cuget Liber" a mai scris. Vă prezentăm un caz din care rezultă că mai marii companiei de stat s-au molipsit de metodele manageriale "științifice" promovate de veneticii din shipping-ul românesc și că "virusul Sisaniss" le-a pervertit modul de a gândi și acționa.

S-au trezit… abandonați!

Constantin Jipa a navigat pe nava "Gheorghieni" în perioada 16 octombrie 1996 - 5 iunie1997. A navigat este un fel de a spune, căci, atunci când a ajuns la bord împreună cu alți șapte navigatori, pentru a schimba vechiul echipaj, "Gheorghieni" era arestată la chei, în portul Dakar.

Noii sosiți aveau să-și dea repede seama că au fost trași pe sfoară de greco-marocanul Sisaniss, cu care încheiaseră contractul de îmbarcare. Patronul companiei Euroship i-a trimis în Dakar, pentru a avea câteva suflete pe navă, care să asigure paza acesteia. Cât despre plată și asigurarea condițiilor de existență la bord, Sisaniss a uitat imediat după ce a semnat contractele de îmbarcare.

Așa se face că cei opt navigatori de pe "Gheorghieni" s-au trezit pur și simplu abandonați. Fără să primească un cent în cele opt luni de "prizonierat" la bordul navei, lipsiți de asistență medicală, fără hrană suficientă și la timp, oamenii au ajuns în pragul disperării.

"Aprovizionarea cu alimente era total necorespunzătoare - a declarat Jipa. Dacă ni se trimitea ceva hrană la începutul lunii, nu ne ajungea decât pentru două - trei săptămâni. În rest, a trebuit să trăim din mila localnicilor, a unei societăți umanitare și a ziariștilor senegalezi, care ne aduceau mâncare la bord. De pe navă nu se mai putea comunica cu țara, cu familiile, iar bani de telefon nu aveam. Norocul nostru a fost că, sensibilizați de necazurile noastre, câțiva localnici ne-au dat voie să luăm legătura cu țara, de pe telefoanele lor".

Condițiile de existență pe navă s-au înrăutățit și mai mult când nava a rămas în black-out. În februarie, s-a stricat și ultimul generator de curent și toate instalațiile bordului au "murit", iar pentru a bea apă, navigatorii erau nevoiți să coboare în tanc.

Protest în fața ambasadei din Dakar

Simțind că nu mai rezistă, echipajul a cerut repatrierea. Mesajele trimise lui Sisaniss și Navrom-ului au rămas fără răspuns. Echipajul s-a adresat, atunci, Ambasadei României din Dakar, organizând chiar și o acțiune de protest sub zidurile acesteia, în perioada 21 mai - 3 iunie 1997. Presa din Dakar a descris cu lux de amănunte evenimentul. În cotidianul "Matin" a apărut o amplă relatare, sub titlul "Naufragiul marinarilor români la punctul E" (punctul E fiind zona în care se află Ambasada României din Dakar).

Presiunile echipajului, ale opiniei publice, ale autorităților senegaleze au determinat ieșirea din imobilism a diplomaților români. Ei s-au adresat Ministerului de Externe, care a apelat la Ministerul Transporturilor, care la rândul lui a cerut armatorului Navrom să rezolve această situație critică.

De-abia după ce s-a pus în funcțiune tot mecanismul statului, să-i gâdile orgoliul, Manea Ghiocel a trimis un mesaj către navele "Teiuș" și "Gheorghieni" (ambele rămase în black-out), prin intermediul navei "Dumbrăveni", aflată și ea la Dakar, prin care a anunțat că echipajele vor fi repatriate și vor primi banii acasă, în săptămâna 9 - 14 iunie.

Nervii și răbdarea marinarilor, la grea încercare

În sfârșit, navigatorii au sosit în țară, sănătoși și bucuroși că au scăpat de coșmarul trăit timp de opt luni. După ce și-au îmbrățișat familiile înlăcrimate, s-au prezentat la managerul Manea Ghiocel, să-și primească banii. Nu se gândeau la nicio surpriză neplăcută, căci, vorba aceea, ditamai directorul general își pusese obrazul că va plăti drepturile echipajului.

Socoteala de acasă nu s-a potrivit, însă, cu cea din târg. Copiindu-I pe Sisaniss - care se vede că i-a fost bun dascăl - Manea Ghiocel a început să se joace cu răbdarea și nervii marinarilor, amânându-i de la o zi la alta, de la o săptămână la alta sau, pur și simplu, fugind din calea lor.

"Sisaniss și Manea Ghiocel parcă ar fi frați", a concluzionat cu năduf Jipa.

De-abia scăpat din coșmarul de la bordul navei "Gheorghieni", echipajul a "naufragiat" la ușa companiei Navrom și mai speră că "gentlemenii" Manea Ghiocel & Co. își vor respecta promisiunile făcute în scris. (23 iulie 1997) 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2844 secunde