Flota comercială a României, acum 20 de ani (V)

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Închisoarea de pe nava "Sulina"

Statul român s-a dovedit a fi incapabil, până în prezent, să pună capăt dramei echipajelor de pe navele companiei Self Invest. Termenul dat de președintele Emil Constantinescu pentru repatrierea navigatorilor abandonați prin diferite porturi ale lumii a trecut de mult. Guvernul a alocat sutele de milioane de lei necesare aducerii echipajelor acasă, dar banii au rămas necheltuiți.

La Constanța, disperarea familiilor navigatorilor a atins cota maximă. Soții și părinții se pregătesc să iasă în stradă, să protesteze. De această dată, nemulțumirea lor nu se îndreaptă numai împotriva companiei Self Invest. Ea vizează și autoritățile statului, care și-au demonstrat impotența în soluționarea dramei echipajelor abandonate.

Ieri, m-au vizitat la redacție câteva dintre familiile navigatorilor de pe nava "Sulina": Ileana Tomiuc (soția căpitanului Andrei Tomiuc), Elena Tutelea (soția timonierului Aurelian Tutelea) și Gheorghe Vasile (tatăl radiotelegrafistului Vladimir

Vasile). Oamenii mi-au cerut sprijinul, rugându-mă să scriu despre disperarea lor, despre "genocidul" la care este supus echipajul.

Nava a ajuns în portul Alger la începutul lunii decembrie 1996, iar pe data de 4 ianuarie 1997 a fost arestată de autoritățile algeriene, pentru o datorie de 50.000 de dolari, rezultată dintr-un transport de zahăr. De atunci, este imobilizată la un cheu de larg.

Cei 21 de membri ai echipajului rămași la bord fac foamea de mai multe luni. Self Invest i-a abandonat, lăsându-i fără alimente, apă potabilă și combustibil. Oamenii n-au crăpat încă de foame pentru că au primit hrană, în mici cantități, de la compania Navrom și de la navele românești care au trecut prin zonă.

În Alger, este război civil. În port, se dau lupte între facțiunile rivale. Trupele guverna-mentale încearcă să creeze un cordon de protecție pentru navele străine acostate. De aceea, echipajelor li s-a interzis coborârea pe țărm. Românii sunt, practic, sechestrați la bord.

Alături de foame, sete și mizerie, claustrarea pe navă le distruge moralul. Oamenii sunt cu nervii la pământ. Sunt slăbiți, devitaminizați. Unora au început să le cadă dinții. Probabil că e vorba de scorbut. Bolile de piele fac ravagii. Lipsesc materialele de igienă, lipsește apa dulce pentru spălat. Fiind bolnavi de inaniție, românilor li s-au făcut perfuzii cu glucoză la Spitalul Militar din Alger. Dispera-rea echipajului este atât de mare - au declarat interlocutorii - încât, pe data de 14 octombrie 1997, întregul echipaj va pomi spre Ambasada României din Alger, într-un marș de protest. Marinarii vor forța interdicția de a nu coborî pe țărm și vor risca să fie împușcați de beligeranți.

Înfricoșate de cele aflate, familiile navigatorilor de pe "Sulina" s-au gândit că unica modalitate de a-și ajuta soții și copiii de pe nava arestată este aceea de a declanșa picheta-rea Prefecturii Constanța. Zilnic, începând cu ora 9, soțiile, părinții și copiii celor abandonați în Alger vor protesta sub geamurile prefectului Marian Pârjol. Oamenii mai speră că autoritățile statului român vor pune capăt genocidului de pe nava "Sulina".

14.10.1997

Echipajul navei "Sulina" a ajuns acasă

Este sâmbătă 25 octombrie 1997, ora 23,30. Câteva zeci de persoane așteaptă sosi-rea cursei charter de la Alger. Sunt familiile și prietenii celor 21 de navigatori de pe nava "Sulina" care, în sfârșit, după o absență de un an, trei luni și cinci zile (după socoteala soției unui marinar), se întorc acasă.

Repatrierea nu a fost posibilă decât în urma protestului disperat al soțiilor marinarilor, care au intrat în greva foamei pentru a determina autoritățile să aducă echipajul în țară. Femeile și-au adus și copiii, "să-l vadă pe tăticu’!".

Când au plecat pe mare, Vladimir Vasile și Aurelian Tutelea aveau copiii în scutece. Acum se vor minuna văzându-și "puii" alergând și vorbind de mama focului. Toată lumea este emoționată și așteaptă nerăbdătoare aterizarea avionului. Ziariștii, prezenți în număr mare, sunt prizonierii aceleiași stări sufletești.

În sfârșit, la ora 0,05, avionul Companiei "DAC AIR", pus la dispoziție de Ministerul Transporturilor, se află la sol. Ziariștii iau în primire echipajul navei "Sulina".

"A fost foarte greu - declară Anghel Gagu, ofițer mecanic I. Mulțumim celor care ne-au adus acasă. De-abia aștept să îmi văd familia. Am un copil de un an. S-a născut în lipsa mea. Îi mulțumesc președintelui Constantinescu că ne-a pus la dispoziție avionul. Sperăm să ne dea și banii. De un an și șase luni nu am fost acasă. Voiajul a fost de 10 luni arest și restul muncă."

Pe scara avionului își face apariția comandantul de cursă lungă Virgil Dobre. Declară: "Practic, am trăit într-o închisoare. Nu se putea ieși de pe nava arestată, în oraș. Nu se putea circula decât pe o bucată de dig de vreun kilometru. Nu am avut mâncare. Ne-au ajutat foarte mult navele algeriene și, din când în când, compania Navrom. Bani nu am primit de anul trecut. Acum, starea sănătății echipajului este bună, mai ales după ce am ajuns acasă. Dar am avut probleme. Depărtarea de casă ne-a afectat cel mai mult".

Căpitanul Andrei Tomiuc este vizibil traumatizat de evenimentele prin care a trecut: "Ce aș putea să spun? E mult prea dureros." Izbucnește în lacrimi. Este slăbit și încărunțit prematur.

În sala de așteptare, familiile se reîntregesc după atâta amar de timp. Îmbrățișări, lacrimi, sărutări. Copiii sar în brațele tăticilor. Nu se spun vorbe multe. Nici nu e nevoie. Cei dragi simt din priviri toată durerea, suferința și dragostea. Rând pe rând, mașinile pornesc în viteză spre oraș. În sfârșit, marinarii vor putea spune: "Sunt acasă!".

P.S. La întâlnirea emoționantă de la aeroport nu au fost prezente personajele principale ale facerii Self Invest, patronul Mircea Mihail și Manea Ghiocel, fostul manager al Navrom. N-au avut curajul să îi privească în ochi pe cei 21 de navigatori?

27.10.1997

Este patronul Nicolas Sissanis mai tare decât Parchetul?

Numele marocanului-grec Nicolas Sissanis, patronul firmei de navigație Euroship (fostă Ritz-Rom) a devenit cunoscut pentru tratamentul inuman la care a supus echipajele navelor "Teiuș", "Gheorghieni", "Plopeni", "Humulești" și "Ponor".

În raportul din 22 octombrie 1996 al Federației Internaționale a Transportatorilor - ITF, referitor la flota română, se arată că această companie nu își plătește echipajele în mod sistematic, întârzierile variind între șase și nouă luni. Sindicatul Liber al Navigatorilor citează numele lui Ritz-Rom sau Euroship printre companiile care au salariile și diurna de străinătate neplătite de șapte - nouă luni și face angajări "la negru".

Cotidianul "Cuget Liber" a prezentat, la rândul său, numeroase mărturii privind viața de sclavie pe care sunt obligați să o trăiască navigatorii români pe navele greco-marocanului. Nu demult. scriam despre dramatica experiență prin care a trecut echipajul navei "Ponor", care a ajuns să-l dea în judecată pe Sissanis pentru că "i-a refuzat dreptul legal și constituțional la libertate, fiind constrâns să rămână la bord și să efectueze muncă în folosul exclusiv al armatorului" - după cum se afirmă în plângerea penală.

Într-un alt articol am prezentat scrisoarea sosită la redacție din partea unei persoane autorizate să vorbească despre condițiile de muncă și de viață de pe navele firmei Euroship. Este vorba de Adrian Trifan, administratorul companiei de crewing RomClub IMPEX SRL, care i-a furnizat echipaje greco-marocanului Sissanis. Acesta afirmă: "Situația oamenilor noștri, la ora actuală, este dramatică. Lipsa mâncării și a banilor (oamenii noștri nefiind plătiți de patru - cinci luni) fac din aceste nave ("Ponor" și "Gheorghieni") adevărate lagăre de muncă".

Ultima soluție: greva foamei

Sătui să mai suporte batjocura greco-marocanului, care îi amăgește de luni de zile că le va plăti diurna și salariile restante, trei marinari de pe nava "Gheorghieni" au intrat, din data de 2 aprilie 1997, în greva foamei, la ușa companiei Euroship. Cei trei - Eugen Trașca (motorist), Victor Ion (fitter) și Vasile Dolniceanu (fitter) - au fost în voiaj în perioada 2 aprilie - 21 octombrie 1996.

Din cele șapte luni de voiaj, nava a petrecut cinci luni în arest, la Dakar, pentru că Sissanis nu și-a plătit datoriile față de creditori.

Patronul Euroship-ului le-a aplicat navigatorilor de pe "Gheorghieni" un regim de viață extrem de dur - afirmă cei trei greviști: "Hrană puțină și proastă, lipsa antidotului, mari restricții la apă, lipsa medicamentelor și a asistenței medicale, lipsa materialelor de igienă. Celor care au solicitat să li se plătească consultațiile medicale la țărm, Sissanis le-a ignorat cererile". Mai mult, el a lăsat echipajul fără bani, neplătind diurna conform contractului de muncă, la navă.

În prezent, după cinci luni de la repatriere, echipajul de pe "Gheorghieni" are de primit salariile pe trei luni și sume în valută, reprezentând diurna, ce variază între 2.000 și 5.000 dolari de persoană.

Pentru că nu vrea să scoată banii din buzunar, greco-marocanul încearcă o altă stratagemă. El îi acuză pe greviști - la cinci luni de la debarcare - că au furat 102 butoaie cu carbid de pe navă. "Este o calomnie!" - au declarat aceștia. De altfel, Sissanis a folosit aceeași metodă și în cazul echipajului de pe "Ponor", acuzându-l de "abuz în serviciu contra intereselor publice (sic!), insubordonare și nerespectarea Legii 15/1991 privind conflictele de muncă". Ca și alți patroni din shipping-ul românesc, greco-marocanul încearcă să-i scoată datori pe cei cărora le datorează o mulțime de bani.

Cu cei trei greviști ai foamei Sissanis nu s-a obosit să discute. El și-a trimis bodyguarzii și șoferii să-i intimideze. Mai mult, în seara de 4 spre 5 aprilie 1997, gealații lui Sissanis au prăjit hamburgeri și fripturi la birou și au deschis larg geamurile, să li se facă rău greviștilor foamei. Nici că se putea o mai mare batjocură pentru cei trei protestatari.

Sissanis aburește Parchetul

Sindicatul Liber al Navigatorilor a încercat să-l determine pe Sissanis să-i plătească pe marinarii de pe "Gheorghieni". Răspunsul greco-marocanului a fost mai mult decât edificator pentru intențiile sale: "Nu le dau banii, că află și ceilalți și vin să facă greva foamei!"

În cursul săptămânii trecute, Sissanis a fost convocat la Parchet, în prezența liderilor SLN. Acolo, individul a început să joace teatru. S-a plâns că nu-i merg afacerile, că-s vremurile grele, că n-are bani. Ba a trecut și la amenințări; chipurile, invitarea lui la Parchet - în urma sesizărilor marinarilor - ar fi... "presiuni politice". Când a fost întrebat unde își are conturile și care îi este patrimoniul, individul a cotit-o, nedând niciun răspuns.

Tare am fi și noi curioși să aflăm dacă Sissanis a depus în conturile societăților sale din România vreun dolar din contractele derulate de-a lungul anului, cu navele preluate de la Navrom, mai ales că unele dintre acestea (respectiv transportul de armament) au fost deosebit de profitabile.

Întâlnirea lui Sissanis cu procurorii Parchetului constănțean n-a adus nimic nou sub soare. Ba, mai mult, greco-marocanul se simte și mai stăpân pe situație văzând că Parchetul s-a mulțumit cu o "șuetă". Faptul că plângerile penale ale celor trei greviști ai foamei nu au fost primite de autorități i-a întărit convingerea că poate călca în picioare viața oamenilor, drepturile lor constituționale și legile României, fără a da socoteală.

Prezent sâmbătă, 5 aprilie 1887, la Constanța, ministrul Traian Băsescu a declarat că răspunzători de această situație sunt FPS și armatorul Navrom, care au dat navele pe mâna lui Sissanis și nu au urmărit ce se întâmplă pe ele. Soluția pentru recuperarea drepturilor marinarilor este una singură: intervenția Parchetului, deoarece "este vorba de un furt din drepturile marinarilor!".

Noi îi reamintim Parchetului constănțean faptul că Nicolas Sissanis a încălcat art. 22 din Constituția României, care stipulează că: "Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanelor sunt garantate. Nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă sau de tratament degradant sau inuman."

Le reamintim autorităților Statului român că au obligația să vegheze la respectarea Constituției României, a libertăților și drepturilor fundamentale ale cetățenilor și că neimplicarea în apărarea acestora echivalează cu complicitatea cu cei ce le încalcă.

Solicităm Poliției Transporturi, Gărzii Financiare, Parchetului, Finanțelor Publice și prefectului Marian Pârjol declanșarea unei anchete care să vizeze afacerile lui Sissanis, conturile acestuia, banii câștigați prin firmele lui din România, dacă și-a respectat obligațiile fiscale și modul în care acesta a încălcat Constituția și legile României privind forța de muncă salariată.

7.04.1997