Flota comercială a României, acum 20 de ani. Vânzarea navelor vechi - o soluție?

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Interviu cu Stere Samara, managerul companiei Sammarina Shiping & Trading

- Dle. Stere Samara, cum priviți actuala evoluție a shipping-ului românesc? Mă refer la faptul că s-a spart gheața la vânzarea navelor vechi.

- Desigur că vânzarea navelor către sectorul privat sau prin licitație către diverși terți este o măsură benefică. Ea va conduce la crearea de lichidități, care vor permite flotelor de stat să obțină acel mult dorit "balon de oxigen", să rezolve problemele comerciale și sociale deosebite pe care le au în acest moment.

Cred că prima măsură care trebuie luată după această vânzare a navelor este aceea de a se plăti marinarii. Cea de-a doua măsură necesară este deblocarea navelor din aresturi și predarea lor către cumpărători, libere de orice sarcină. Suma obținută prin vânzarea a doar 13 nave de către compania Navrom este insuficientă pentru rezolvarea problemelor majore ale flotei sale.

- Trecerea navelor vechi din proprietatea statului român în cea a companiilor private autohtone (prin vânzare) nu rezolvă problema înnoirii parcului naval al țării.

- Într-adevăr, acest aspect este deosebit de important. Un management serios, care dorește să aibă performanțe în viitor, nu poate face afaceri cu nave vechi. Politica firmei noastre este aceea ca, după cumpărarea acestor nave și după reabilitarea lor, să obținem un preț mai bun. Cu lichiditățile create după vânzarea lor ne putem propune să trecem la întinerirea flotei. Aceasta poate însemna fie procurarea unor nave cu vârsta de 10-15 ani, fie investiții în construcții noi. O companie de navigație care nu își face o strategie pentru construirea de noi nave nu va putea exista în viitor, nu va fi competitivă și eficientă.

Moștenirea unei vechi mentalități

- De cele mai multe ori, când se vorbește despre flota strategică a României, factorii politici se gândesc numai la flota de stat. Sunteți de acord cu o asemenea reducție?

- Categoric, nu! Aspectul pe care îl semnalați este real. Noi, companiile private, o simțim pe propria piele și considerăm că este o mare greșeală. Probabil că este o moștenire a unei mentalități vechi, ca sectorul privat să fie tratat ca un copil vitreg. Ministerele, administrația țării trebuie să trateze cu aceeași măsură și flota de stat, și cea privată. Flota de stat trebuie să acționeze pe principiile economiei de piață. De ce să nu o spunem, flota de stat a fost ajutată de nu știu câte ori, a primit subvenții, cred, de peste 20 milioane de dolari, în schimb, sectorul privat nu a primit niciun ban. Multe din firmele private au demonstrat că se pot descurca și își pot continua activitatea fără aceste ajutoare. Totul are, însă, o limită. Cred că este necesar ca administrația, guvernanții să creeze acel sistem de legi care să-i faciliteze flotei private investirea în construcțiile noi.

- Vă referiți la acel proiect de act normativ privind regimul maritim special?

- Desigur. Și mai am în vedere un aspect, acela ca vânzării de active operate de stat către firme private românești să i se aplice măsura returnării a 60% din preț, pentru investiții în nave noi, în modernizarea lor, în reabilitarea și punerea lor în funcțiune. Numai cu efortul financiar propriu sectorului privat și cu sistemul bancar din România nu se poate întineri flota. Sunt strict necesare asemenea facilități, acordate prin lege de noua guvernare. (1 mai 1998)

Poliția Port i-a făcut o "vizită de lucru" greco-marocanului Sissanis

Numele aventurierului greco-marocan Nicolas Sissanis este arhicunoscut în shipping-ul românesc. Patronul firmelor Ritz - Rom și Euroship și-a făcut mendrele timp de șapte ani cu navele statului român. De la el au luat lecții numeroși șnapani din flota noastră națională. Sissanis a adus un potop de suferințe în viața echipajelor de pe navele "Gheorghieni", "Teiuș", "Humulești" și "Plopeni".

Informațiile primite de pe nave și de la firmele de crewing care i-au furnizat navigatorii, publicate de-a lungul anilor, vorbesc despre transformarea navelor "Ponor" și "Gheorghieni" în adevărate lagăre de muncă. Numele companiilor sale s-au aflat întotdeauna în fruntea "listelor negre" ale Federației Internaționale a Transportatorilor, pentru tratamentul inuman la care au fost supuse echipajele. Zeci de navigatori plâng și acum după banii pe care greco-marocanul îi datorează de ani de zile.

Deși au curs valuri de cerneală tipografică în apărarea marinarilor de la Ritz - Rom și Euroship, denunțându-se modul în care Sissanis își îndeplinește obligațiile contractuale față de Navrom și echipaje, nimeni nu s-a grăbit să-l ia la bani mărunți pe greco-marocan. Nu știm ce pile și proptele a avut, dar, până la schimbarea politică din noiembrie 1996, nimeni nu i-a suflat aventurierului în ciorbă, de parcă nu existau Parchet, Poliție, Gardă Financiară și Control Financiar de Stat.

Singurul care i-a tăiat macaroana a fost Traian Băsescu. În 1997, ministrul Transporturilor nu i-a mai acordat lui Sissanis licența de transportator, lăsându-l fără obiectul muncii și stopând jefuirea navigatorilor și a Companiei Navrom.

Mult trebuie să mai fi suferit atunci greco-marocanul, de numele căruia se leagă și un transport de blindate cu navele "Teiuș" și "Plopeni", din portul Constanța spre Algeria.

În amintirea vremurilor de glorie

De aproape un an, despre Sissanis nu s-a mai auzit nimic, de parcă intrase în pământ. Omul se retrăsese la Eforie Nord, să mediteze la timpurile minunate, când Partidul Democrat - Social din România avea flota pe mână și lui îi curgeau banii ca la balamuc.

Drept amintire a vremurilor de glorie, și-a ridicat și o mândrețe de vilă cu două niveluri, pe faleză. Tihna și meditația greco-marocanului au fost întrerupte, ieri dimineață, de polițiștii portuari, care i-au făcut o "vizită de lucru". Cei patru sau cinci reprezentanți ai Ministerului de Interne, înarmați cu aparate de fotografiat, au început cercetările la sediul de la "Vila Rosa" (închiriat de la SC Eforie SA).

La sosirea reporterului, Sissanis tocmai își schimba culoarea din arămiu în negru-mocirlos, în vreme ce polițiștii îi studiau documentele firmelor. Oare ce căutau? În aer parcă vibra un sunet de cătușe. La intrarea în vilă, trei dulăi fioroși, gata să rupă din marinarii care își cer banii, așteptau rezultatul descinderii. Oare vor rămâne fără stăpân? (8 mai 1998)