Gărzi înarmate pe navele care vin și pleacă de la Constanța

Printr-o circulară emisă pe 16 septembrie 2011, dar care de abia acum începe să intre în atenția publicului, prin intermediul presei, Organizația Maritimă Internațională (IMO) recomandă tuturor porturilor și statelor cu ieșire la mare să permită prezența personalului
de securitate înarmat, la bordul navelor, în zonele cu risc înalt, în special în apele controlate de pirații somalezi. Este vorba de gărzi private, angajate pe baze contractuale.

În prezent, legislațiile naționale și regulamentele portuare interzic prezența armelor și a gărzilor înarmate pe navele comerciale care intră, tranzitează sau ies din apele teritoriale ale statelor.
Recomandarea este motivată prin necesitatea de a de preveni și suprima actele de piraterie și jafurile armate împotriva navelor.
Guvernele sunt îndemnate să aducă circulara în atenția autorităților naționale interesate, armatorilor, operatorilor portuari, companiilor din shipping, comandanților de nave și echipajelor.
Circulara vizează mai ales statele de coastă din zona Oceanului Indian, Mării Arabiei, Golfului Aden și Mării Roșii, dar ea privește toate țările care derulează comerțul pe aceste rute.
Trebuie precizat faptul că IMO este o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, cu responsabilități în domeniul siguranței și securității transportului maritim și al prevenirii poluării marine cauzate de nave. Are 169 state membre și trei state asociate. România este membru IMO din 1965.
Recomandarea privește în mod direct Euro-pa, țările din bazinul Mediteranei, Mării Negre și, în particular, România. Circa 40% comerțul exterior al Uniunii Europene se desfășoară cu statele din Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Extremul Orient. Mare parte din importurile și exporturile UE sunt transportate tocmai pe rutele controlate de pirații somalezi. Acest fapt explică și prezența forței navale de intervenție EU Navfor în Golful Aden și Oceanul Indian, alături de nave de război ale NATO și ale unor puteri maritime.
Circulara IMO este efectul creșterii fără precedent a numărului atacurilor piraterești, dar și dovada incapacității ONU, NATO și a marilor puteri de a asigura libera circulație pe mările și oceanele lumii.
Recomandarea IMO reflectă poziția Națiunilor Unite, iar mesajul acesteia este cât se poate de clar: militarii nu sunt capabili să pună capăt pirateriei, care a devenit o mega-afacere, ajungând la cote industriale; drept urmare, o parte din sarcina asigurării securității navelor și echipajelor trebuie transferată în grija civililor înarmați.
Situația la care s-a ajuns este extrem de gravă și ridică semne de întrebare privind rostul flotelor militare, care împovărează bugetele statelor, dar care nu reușesc să pună capăt acestui flagel.
Chiar înainte de apariția circularei, o serie de state europene au aprobat prezența armelor și a gărzilor înarmate pe navele de sub pavilionul lor, multe dintre acestea având echipaje ro-mânești.
Acum, cu binecuvântarea ONU și IMO, exemplul lor va fi preluat și de alte state. Chiar dacă nu mai are flotă proprie, România nu va putea face excepție.
În calitate de țară maritimă, interesată de creșterea fluxurilor de mărfuri în porturile Constanța, Midia și Mangalia, dar și de membru IMO, ea va trebui să ia o decizie în privința recomandării. Iar aceasta nu poate fi una care să afecteze securitatea navelor, de care depind interesele sale comerciale. Dacă Egiptul și Turcia vor permite tranzitarea Canalului Suez, respectiv, a strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către nave cu gărzi înarmate, România va fi nevoită să intre în rând cu lumea maritimă.
Desigur, se poate evita prezența civililor înarmați la bordul navelor, pe durata întregului voiaj. Ei ar putea fi îmbarcați la intrarea în zonele de mare risc și debarcați la ieșire. Astfel, apele pașnice ale Mediteranei și Mării Negre ar putea evita prezența armelor. Totul depinde ceea ce se va întâmpla pe piața securității maritime, de solicitările armatorilor și de oferta furnizorilor.
Este de așteptat ca afacerea securității navigației să ia proporții industriale. Primii interesați în perpetuarea fenomenului pirateriei vor fi chiar furnizorii de luptători, pentru că altfel ar rămâne fără obiectul muncii.
Nu trebuie uitat faptul că multă lume câștigă de pe urma piraților. Militarii testează tactici și tehnici de luptă și primesc salarii mai mari. Asiguratorii încasează prime indexate, de la armatori și proprietarii de mărfuri, iar pentru furnizorii de mijloace de securitate la bord, pirateria e o mană cerească. De acum înainte, vor avea o pâine bună de mâncat firmele de securitate și cei ce le furnizează arme, muniție și echipament special.
Una peste alta, în joc sunt sume uriașe, miliarde de dolari. Ajungi să te întrebi dacă nu cumva marile puteri ale lumii, protectoare ale marilor afaceri, au vreun interes în perpetuarea crizei din Oceanul Indian și Golful Aden.