Greva de la "Oil Terminal", denunțată în justiție

Zurba provocată de Sindicatul "Oil Terminal" ține capul de afiș al scandalurilor din județul Constanța. Organizația susține că a inițiat o grevă generală. Conducerea com-paniei o atacă în justiție.

Cât costă o zi de grevă?
"Am adresat o plângere către instanță, pentru că avem de a face cu boicotarea activității personalului care dorește să lucreze. Nu sunt respectate condițiile legale privind desfășurarea grevei. Doi lideri de sindicat au împiedicat manipularea produselor albe în depozitul sud. Acest fapt a dus la suspendarea operațiunii de des-cărcare a unei barje cu benzină. Conform legii, greviștii ar fi trebuit să permită continuarea operațiu-nilor începute deja. Pierderea înregistrată în prima zi de grevă este de 2 miliarde de lei vechi" - a declarat Silviu Wagner, directorul general al companiei "Oil Terminal", la întâlnirea cu ziariștii.
Din punctul de vedere al echipei manageriale, ceea ce se întâmplă la "Oil Terminal" este departe de o grevă generală. "Pe data de 12 martie, dintre cei 316 oameni prezenți la muncă în prima tură, doar 90 lucrători au întrerupt
lucrul. Restul de 226 de angajați nu au fost în grevă, dar au fost blocați, fapt ce a dus la discuții între salariați. Suntem îndreptățiți să acționăm în instanță împotriva acestui abuz al liderilor de sindicat. În schimbul doi, dintr-un total de 149 de lucrători prezenți, au fost în grevă 54. Pe 13 martie, în primul schimb, au fost înregistrați doar 108 greviști la un total de 420 lucrători prezenți" - a precizat directorul general.
Care sunt efectele zurbei de la "Oil Terminal"? Departamentul economic al companiei a calculat că aceasta va înregistra o pierdere de 35 miliarde lei vechi în primele patru luni ale anului. În aceste condiții, majorarea salariilor de la 1 mai ar fi sinucidere curată pentru operatorul portuar.
Astăzi, 14 martie, e zi de salarii. Din fericire, compania are bani pentru achitarea lor. Cu pierderile de venituri generate de așa zisa grevă generală, nimeni nu poate garanta că vor putea fi achitate și în luna aprilie.

Mentalitatea din anii ’60
Liderilor Sindicatului "Oil Terminal" li s-a pus pata pe Silviu Wagner și vor să-l înlăture prin toate mijloacele. Nu s-au dat în lături să-i aducă controlul "de sus", pe cap, doar-doar va fi prins cu ceva. Ministerul Economiei, în mod firesc, a dat curs sesizării. Acum, evaluează informațiile recoltate de echipa corpului de control și urmează să comunice concluziile și măsurile… Dacă e cazul!
Dar dacă nu e? Nu riscă ministrul să fie acuzat că "a fost cumpărat de Wagner", așa cum mai mulți ziariști, vinovați că au scris adevărul, sunt acuzați de liderii de sindicat? Până și controlul Gărzii Financiare a fost interpretat ca fiind "părtinitor", "de formă", "praf în ochii lumii", de unii dintre sindicaliști.
Referindu-se la acuzațiile aduse de sindicatul care preferă să fie adversar în loc de partener social, Wagner a declarat următoarele:
"La 17 iulie 2009, când actuala echipă managerială a preluat cârma societății, «Oil Terminal» avea o datorie de 5 milioane euro. În ciuda crizei, am reușit să o achităm. La această oră, compania nu are datorii către bugetul de stat și bugetele locale, către furnizori și terți.
În ultimii patru ani, veniturile și cheltuielile companiei au fost în scădere. În schimb, cheltuielile cu salariile au fost în creștere an de an, cu 3% - 5%. Din patru în patru luni, «Oil Terminal» plătește fiecărui salariat o primă de 1.060 lei. Ponderea cheltuielilor cu salariile în total costuri este de 55%. În mod normal, n-ar trebui să fie mai mari de 25 - 30%.
«Oil Terminal» activează pe o piață concurențială extrem de dură. Plecarea clientului "Petro-midia" a însemnat o pierdere de 30% din portofoliul de afaceri. Închiderea rafinăriei «Arpechim» a adus o altă pierdere de 30%. În ultimii ani, au apărut terminale petroliere noi la Midia și Burgas. La Midia, bazinul va fi adâncit pentru a permite intrarea navelor de 30.000 - 40.000 tdw. În schimb, noi stăm în curte cu instalații din anii ’70 și cu menta-litatea din anii ’60. «Vin la muncă și dă-mi bani!» - spun unii,
care nu fac nimic pentru leafa primită."

De la politica socială la concedieri
Pentru actuala echipă managerială, obiectivul anului 2012 rămâne menținerea locurilor de muncă pentru cei 1.177 salariați. Nici n-ar putea face restructurarea, căci unitatea ar intra în faliment. Actualul contract colectiv de muncă, valabil până la 31 decembrie 2013, obligă angajatorul să plătească lucrătorilor concediați 1,5 salarii compensatorii pentru fiecare an de vechime în unitate.
Sindicatul a refuzat renegocierea contractului. Fostul ministru Ioan Ariton a cerut companiei să denunțe contractul în instanță. Acum, el se află pe rolul justiției.
"«Oil Terminal» se află pe lista companiilor cu capital majoritar sau integral de stat la care urmează să fie aduși manageri privați. Având în vedere scăderea dramatică a activității din cauza crizei, este de așteptat să se apeleze la această soluție" - spune Wagner.
Cu certitudine că, odată cu schimbarea formei de management, se va schimba și politica companiei privind locurile de muncă. În prezent, "Oil Terminal" este singurul operator portuar care nu a restructurat personalul în anii de criză economică 2009 - 2011. "Cu siguranță că managementul privat nu va mai fi încorsetat de prevederile actualului contract colectiv de muncă și va face concedieri. Nu va mai duce politica socială a statului" - avertizează directorul general.