Guvernul Văcăroiu a vrut să-i jefuiască pe marinari de valută

În urmă cu 20 de ani, shipping-ul românesc a fost zguduit de unul dintre cele mai grave scandaluri. Ministerul de Finanțe pusese ochii pe indemnizațiile de străinătate ale navigatorilor și vroia să le impoziteze. În cele ce urmează, vă voi prezenta derularea evenimentelor, așa cum le-am relatat în cotidianul "Cuget liber" , în perioada 26 iulie – 25 noiembrie 1995.

Împotriva intereselor flotei naționale

Numeroase voci din rândul agenților economici și al Ministerului Transporturilor reclamă caracterul disfuncțional, anti-economic și antisocial al H.G. nr. 137/1990. emisă de Guvernul Petre Roman într-un anumit context socio-economic. Reglementarea cu pricina a fixat indemnizațiile de străinătate acordate navigatorilor la nivelul condițiilor și posibilităților economice din acea vreme. De atunci și până în prezent, viața nu a stat pe loc, ieșind din tiparele fixate de hotărârea guvernamentală. Au apărut companiile de navigație private, sindicatul navigatorilor, revendicările salariale, negocierile și contractul colectiv de muncă, circulația liberă a navigatorilor și concurența companiilor străine pe piața muncii din acest domeniu, dezechilibrele din structura forței de muncă îmbarcate și penuria de personal brevetat. Toate aceste fenomene economice și sociale au determinat creșterea indemnizației de străinătate (plătită în valută), ajunsă de câteva ori superioară celei fixate prin tiparele H.G. nr. 137/ 1990.

Neputând crește până la nivelul veniturilor în valută acordate de companiile de navigație străine (din cauza performanțelor mai reduse ale navelor românești, care le fac să aibă o poziție inferioară pe piața navlurilor), indemnizația de străinătate acordată de companiile românești nu poate bara exodul navigatorilor noștri spre alte flote. Ea se situează, totuși, la un nivel de atractivitate (pentru personalul nebrevetat sau pentru brevetele inferioare), care permite formarea echipajelor în țară. Asupra actualei indemnizații de străinătate acționează în permanență presiunea sindicală, în scopul ridicării cotei sale.

lată că, după cinci ani de la apariția H.G. 137/1990, Ministerul de Finanțe și-a adus aminte de ea. Neținând cont de evoluția fenomenelor economice și sociale, el consideră că partea indemnizației de străinătate acordată peste cota stabilită prin H.G. 137/1990 trebuie impozitată, neputând intra pe costuri.

Ministerul s-a gândit, la început, să rețină impozitele de la navigatori, pe mai mulți ani din urmă. Dar dându-și seama că s-ar declanșa un grav conflict social, cu consecințe catastrofale pentru economie, a schimbat tactica. "Companiile de navigație trebuie să plătească!", au spus finanțiștii. Drept urmare, au trimis Garda Financiară pe capul managerilor.

Făcând socotelile, aceștia au ajuns la concluzia că, dacă ar plăti din urmă impozitul pe profit, pentru surplusul de indemnizație mâncat de navigatori (acordat în baza unui contract colectiv de muncă legal), companiile de navigație ar trebui închise, iar managerii și patronii ar trebui să aducă de acasă sute de mii de dolari.

Continua presiune exercitată de Ministerul de Finanțe asupra companiilor de navigație demonstrează ori necunoașterea realităților, ori rea-voință, pusă în slujba strângerii dărilor și din piatră seacă. În aceste condiții, managerii din flotă nu au decât două soluții: ori reduc nivelul indemnizației de străinătate până la limita H.G. 137/1990, ori desființează companiile.

Prima soluție ar însemna, de fapt, tot moartea flotei, pentru că navigatorii români ar migra spre flotele străine sau spre uscat. Cum nici una dintre aceste soluții nu este rațională și de dorit, rezultă că nodul gordian al problemei nu poate fi tăiat decât prin abrogarea H.G. 137/1990 și prin negocierea liberă a veniturilor navigatorilor. Oricum, actul normativ este în contradicție cu Constituția României, care apără principiile economiei de piață. Mai mult, ea favorizează interesele flotelor străine, fiind profund anti-românească în contextul actual. (26 iulie 1995)

Flota pe un butoi de pulbere

De la stabilirea indemnizațiilor de străinătate în valută ale navigatorilor, de către Guvernul Roman în 1990, an de an, sindicatul și companiile de navigație au negociat alte grile de indemnizație. Scopul l-a constituit aducerea drepturilor navigatorilor români cât mai aproape de situația de pe piața internațională a muncii, astfel încât să nu se producă un exod masiv al acestora spre companiile străine. Chiar dacă nu s-a reușit în totalitate, flota română a putut să-și păstreze cea mai mare parte dintre navigatorii pregătiți cu mari cheltuieli. Evident că indem¬nizațiile acordate pentru a stopa declinul shippingului românesc au fost considerate (de companiile de navigație) cheltuieli deductibile, în concordanță cu H.G. nr. 137/1990 și grilele negociate în baza Legii contractului colectiv de muncă.

Se părea că acest mod de a privi lucrurile a fost însușit și de Ministerul de Finanțe, care, timp de șase ani, n-a avut nici o reacție în această problemă. Eroare. De circa o lună de zile, echipele de control ale ministerului au început să "calce" companiile de navigație (cele private - în prima fază) și să le impună să plătească impozite din urmă. Finanțiștii consideră că indemnizațiile plătite peste grila lui Petre Roman s-au făcut "pe barba" patronilor și, de aceea, sunt nedeductibile. Deci, patronii trebuie să plătească impozit din profitul companiilor pentru ceea ce a intrat, de fapt, în buzunarul navigatorilor.

Prima companie pusă la plata a 78 milioane lei a fost "Cavara". Urmează "Oscar Shipping". Apoi, altele. În rândul companiilor de navigație s-a declanșat alarma. În aceste condiții, nu se mai pot plăti indemnizațiile conform contractului colectiv de muncă și contractelor individuale.

Va fi necesară revenirea la grila din '90, ceea ce înseamnă că în loc să primească 16-17 dolari pe zi, marinarul va primi 6 dolari, iar comandantul va coborî de la 50 la 10 dolari. Într-o asemenea eventualitate, toate echipajele vor pleca la companiile străine și flota română va fi "înmormântată" de Ministerul de Finanțe.

Pentru a adopta o strategie comună în fața acestui pericol, Asociația Companiilor de Navigație din România (care reunește shipping-ul privat și de stat) a convocat sâmbătă, 9 decembrie 1995, o ședință extraordinară, la care a fost invitată și conducerea Sindicatului Liber al Navigatorilor. Dezbaterile - deosebit de furtunoase - s-au centrat pe ideea de a se transmite tuturor echipajelor radiograme în care să se prezinte situația generată de Ministerul de Finanțe și de echipele sale de control și să se ceară sprijinul lor, astfel încât companiile să nu fie obligate să revină la nivelurile de indemnizație din 1990. Dovedind o deosebită responsabilitate, majoritatea celor prezenți au respins acțiunea pripită, care ar putea genera efecte imprevizibile. D-nii Petrică Gheorghiu (manager la "First Shipping"), Corneliu Mihăilă (director executiv al asociației), Viorel Stănilă (manager "Petromin"), Manea Ghiocel (manager"Navrom"), Mihai Hava (manager"Hinmar"), Adrian Chiru (președintele asociației) au cerut adoptarea unei strategii raționale, care să facă uz de toate mijloacele legale și să reducă riscul unor fenomene sociale cu consecințe catastrofale în flotă. S.L.N. si-a exprimat, la rândul său, disponibilitatea de a sprijini acțiunea asociației.

În finalul reuniunii, Asociația Companiilor de Navigație din România a hotărât să dea în judecată organele de control le Ministerului de Finanțe. La această acțiune în instanță, S.L.N. a hotărât să se asocieze cu companiile de navigație. De asemenea, s-a stabilit ca, după trei-patru zile, să se întocmească un material informativ, care să explice echipajelor situația existentă și, mai ales, faptul că se * acționează pentru soluționarea ei. Totodată, S.L.N. a prezentat textul unui proiect de hotărâre de guvern privind drepturile navigatorilor, care va fi susținut în dialogul cu Executivul, în zilele următoare.

Cert este că flota română stă pe un butoi de pulbere și, în vreme ce oamenii mării se luptă să-l ferească de scânteie, cei ai lui Florin Georgescu (ministrul finanțelor publice) se chinuiesc să-l arunce în aer. Poate că, până la Bobotează, vom afla cine e mai tare: punctul de vedere, anchilozat într-o gândire monopolistă, al Ministerului de Finanțe, sau realitatea dinamică din flota românească, ce nu poate rămâne închistată în șabloanele finanțiștilor? (11.12.1995)

Guvernul atacă indemnizațiile navigatorilor

Cancelaria primului-ministru Nicolae Văcăroiu a transmis spre consultare un proiect de hotărâre "care necesită maximă urgență de ela¬borare". Acesta stipulează faptul că, pe viitor, personalul care efectuează transporturi internaționale (inclusiv navigatorii) vor primi drepturile în valută sub formă de diurnă. Nivelul acesteia este plafonat pentru navigatori la 30% din diurna de străinătate a perso¬nalului român care îndeplinește misiuni peste granițele țârii. Sumele acordate peste acest plafon vor fi impozitate.

Mai concret, indemnizația de străinătate primită de navigatori va fi transformată în diurnă, iar aceasta va fi cu mult sub nivelul sumelor primite în valută, în prezent, la companiile de shipping românești. Astfel, un marinar va primi, pe zi, între 6,60 dolari (pentru Ucraina) și 13,20 (pentru S.U.A.), în vreme ce diurna unui comandant sau mecanic șef va fi între 11 și 19,80 dolari pentru aceleași zone. Practic, în aceste condiții, câștigurile valutare ale navigatorilor sunt

amputate cu 60-70% comparativ cu sumele primite în prezent.

Întrunită în reuniune extraordinară, Asociația Armatorilor din România (din care fac parte și companiile de shipping cu capital de stat) a respins acest proiect de H.G., propunând negocierea liberă a indemnizațiilor de străinătate, conform practicilor internaționale, neplafonarea și neimpozitarea lor. (20.11.1995)

S.L.N. apără indemnizațiile navigatorilor

După cum ne-a informat Aurel Stoica, vicepreședintele Sindicatului Liber al Navigatorilor, organizația va trimite Ministerului Transporturilor și Guvernului punctul său de vedere referitor la proiectul de H.G. privind drepturile personalului din transporturile internaționale. Sindicatul va susține respectarea actualei grile de indemnizații de străinătate, negociate deja cu armatorii de stat, considerând-o un drept necesar și câștigat și un mijloc de protecție a forței de muncă din flota română. S.L.N. apreciază grila ca fiind minimală și, în aceste condiții, indemnizația în valută trebuie privită ca deductibilă la calculul impozitului pe profit. (23.11.1995)

Companiilor de navigație contraatacă

Asociația companiilor de navigație din România a transmis Guvernului României și Ministerului Transporturilor punctul său de vedere privind proiectul de H. G. prin care se urmărește reducerea câști¬gurilor în valută ale navi¬gatorilor până la 30% din diurna de străinătate. După ce arată că această măsură va determina falimentarea transportului maritim româ¬nesc, asociația prezintă propriile propuneri de legiferare în această pro¬blemă. Astfel, ea solicită ca diurna în valută acordată echipajelor să cuprindă: 1) diurna în valută negociată anual cu ocazia contractelor colective de muncă (ierarhi¬zată și cuantificată conform contractelor) - aceasta fiind

un drept câștigat; 2) peste diurna negociată să se acorde o diurnă suplimentară, cu caracter stimulativ, care să nu

depășească 30 la sută din nivelul diurnei de bază.

Asociația solicită înca¬drarea diurnei de străinătate (de bază și suplimentară) în categoria cheltuielilor deductibile, având în vedere rolul ei în activitatea de exploatare a navelor și în asigurarea profitului și, implicit, a impozitului pe profit.

Vă amintim faptul că asociația cuprinde un număr de 19 companii de navigație, printre care și cele cu capital de stat: Navrom, Petromin și Romline. (24.11.1995)

Cu prețul vieții

Atunci când Nicolae Văcăroiu și-a propus să regleze balanța comercială a României cu valuta navigatorilor, a gândit, probabil, că viața de marinar este o plimbare de plăcere, o excursie continuă prin lume, o aventură. Poate de aceea Guvernul României s-a gândit să reducă indemnizația navigatorilor la nivelul a 30% din diurna de străinătate acordată celor ce pleacă să se afle în treabă pe meridianele globului.

Pentru a-l convinge pe domnul prim-ministru că lucrurile nu stau cum își închipuie, vom relata câteva dintre evenimentele care s-au petrecut pe navele românești, în care viața navigatorilor s-a aflat în pericol de moarte. Ele demonstrează că munca pe mare nu este o deplasare reconfortantă în străinătate, pe banii statului, așa cum, probabil, se vede de la Palatul Victoria.

Vom relata, pentru exemplificare, patru evenimente petrecute pe navele companiei de shipping privat "Oscar Maritime", necunoscute încă publicului constănțean.

În urmă cu două luni, nava "Valea Albă" pleca dinspre Brazilia spre Vest Africa. Ofițerul II punte Costel Suciu a făcut un blocaj renal. La indicația companiei, nava s-a întors din drum, revenind spre coasta braziliană. Pentru că autoritățile din această țară nu au putut asigura imediat un elicopter, bolnavul a fost lăsat pe o platformă de foraj maritim, de unde a fost luat cu elicopterul și dus la un spital de pe uscat. Compania a pierdut șapte zile din contract, pentru a salva viața unui om.

Pe nava "Ștefănești" (în aceeași perioadă), timonierul Ali Turan l-a atacat pe nostromul Ion Vecerdea, cu cuțitul. Pentru că acesta îndrăznise să-l pună la treabă, i-a aplicat cinci lovituri. Autoritățile din Djibouti (întâmplarea se petrecea în rada acestui port), la solicitarea companiei, au transportat victima la cel mai bun spital, pentru a-i salva viața. Medicii spitalului francez din localitate au reușit să-l pună pe nostromul român în afara oricărui pericol, iar Ali Turan se află în anchetă, pentru tentativă de omor.

În săptămâna trecută, nava "Oscar 10" se deplasa către Monopoli (Italia). Electricianul Cătălin Bracaciu a suferit un accident. În timpul unei furtuni, s-a dezechilibrat, a căzut, iar o ușă în mișcare l-a lovit în cap. În urma traumatismului cranian produs, Cătălin Bracaciu și-a pierdut cunoștința. Comandantul navei a solicitat companiei întoarcerea din drum, pentru a duce bolnavul la Traponi, în vestul Siciliei. Viața acestuia a fost salvată, iar compania "Oscar Maritime MARITIME" a pierdut două zile din contract.

Tot săptămâna trecută, lonel Cristea, de pe nava "Oscar Saturn", a avut o criză în zona abdominală. Nava se deplasa dinspre India spre Italia. Pentru că exista pericolul unei posibile peritonite, care să provoace moartea bolnavului, nava a fost îndreptată spre Pireu (pierzându-se două zile din contract). La internare, s-a constatat că bolnavul are o criză abdominală, care nu necesită intervenție chirurgicală imediată.

În toate aceste evenimente, în care viața navigatorilor a fost în pericol, au fost implicați, prin consecințele materiale, atât echipajele, cât și compania de navigație. "Oscar Maritime" a plătit cheltuielile de spitalizare, deplasările bolnavilor pe uscat și spre țară, concediul medical plus pagubele contractuale. În aceste împrejurări, în care viața oamenilor a depins, în primul rând, de spiritul de solidaritate al echipajului și al companiei, de implicarea financiară a acesteia, Guvernul Văcăroiu n-a avut nici o contribuție. Acum dorește să amputeze valuta navigatorilor, considerându-i simpli excursioniști, ca și pe delegații parlamentari și guvernamentali din aceste vremuri.

Riscul pe care și-l asumă este acela de a rămâne fără oamenii cei mai bine calificați, care vor emigra către companiile străine, care știu să aprecieze munca și viața grea a navigatorilor.(25.11.1995)