Hotelierii și cârciumarii de pe litoral aleargă, în van, după forța de muncă

Amicul Maxi a venit cu ideea nefericită să ieșim, seara, la o terasă din Mamaia, să ne bucurăm de briza mării, de natură și de un meniu dobrogean.

- Știu eu o terasă unde se mănâncă ieftin și bine. Am fost acolo acum trei ani. Are deschidere spre mare. Mi-e dor să stau în fața unui pahar de vin și să admir necuprinsul mării, și-a dezvăluit Maxi înclinația spre lirism.

Soarele tocmai semna în condica de prezență la ieșirea din schimb, când am ajuns în Mamaia. Stațiunea făcea eforturi disperate să-i reziste arșitei tropicale, căci bunul Dumnezeu uitase să dea drumul mașinii de produs briză. Astfel că miile de aparate de aer condiționat din hoteluri și restaurante erau obligate să muncească fără răgaz. Probabil de aceea zbârnâiau nemulțumite.

În sfârșit, Maxi a descoperit terasa. Dar deschiderea sa nu mai este spre mare, ci spre un hotel.

- Când naiba l-au construit? se miră Maxi.

De pe panoul postat chiar la intrarea pe terasă ne-a întâmpinat anunțul: "Angajăm ospătari, barman și bucătar". Mi-am spus: "Asta-i bună, suntem în mijlocul sezonului și ăștia n-au reușit să-și recruteze personalul necesar. Oare numai în această unitate e criză de lucrători?"

Dacă tot am bătut drumul până acolo, ne-am decis să renunțăm la ideea de a admira marea și ne-am așezat la una dintre puținele mese libere. Și fiindcă tot n-aveam altceva mai bun de făcut, ne-am pus pe așteptat. La chestia asta eu mă pricep cel mai bine. Am o îndelungată experiență, dar Maxi a început să fiarbă. Cei doi chelneri alergau printre cele cincizeci de mese, parcă fără să vadă semnele disperate ale amicului.

Abia după 45 de minute, un chelner, un tinerel căruia abia îi mijise mustața, a frânat în dreptul lui Maxi.

- Bună seara, cu ce vă servim?

- Ceva de mâncare, cu specific dobrogean…, spuse Maxi.

- N-avem!

- Atunci, ce aveți?

- Nimic. De o săptămână nu mai avem bucătar. A plecat pe o navă de croazieră. Servim doar băuturi, alune și chipsuri.

Maxi a comandat un pahar de vin. Eu doar o sticlă de apă plată.

Flăcăul a venit rapid cu comanda și i-am cerut să ne ia banii. În timp ce pregătea chitanțierul, l-am întrebat:

- Dar dumneata de ce n-ai plecat pe nava de croazieră?

- Pe mine nu m-au primit. Nu au nevoie de absolvenți de Drept. L-au refuzat și pe colegul meu - și arătă spre celălalt chelner. El a terminat Finanțe - Bănci.

L-am chestionat:

- Ai de gând să rămâi în turism?

- Doamne ferește! s-a arătat indignat tânărul. E doar o activitate pasageră, de sezon, până îmi găsesc un loc de muncă în meseria mea.

v v v

La o zi de la acea întâmplare am pus mâna pe câteva ziare și am început să cercetez rubrica de mică publicitate. Am rămas uluit. Erau pline de anunțuri de angajare în unitățile hoteliere și de alimentație publică de pe litoral. Iată câteva (numele stabilimentelor l-am omis din motive evidente): Complexul hotelier "S" din Mamaia angajează personal calificat permanent: șef de sală, ospătari, barmani, bucătari, ajutori de bucătari, bufetieri, recepționeri, cameriste; Restaurant "B" angajează pizzeri, bucătari, ajutori de bucătari; Complex "A" angajează bucătar și ajutor de bucătar; Teverna "S" angajează bucătar, ajutor de bucătar, femeie de serviciu, recepționieră, ajutor de ospătar. Și așa mai departe.

Le-am numărat: erau 53 de anunțuri, dintre care doar cinci cu oferte de locuri de muncă permanente, iar restul, cu locuri de muncă de sezon.

Stimați cititori, de ani și ani, unitățile de pe litoral se confruntă cu un deficit de lucrători calificați, fiind nevoite să apeleze la improvizații. Angajeză elevi, studenți, șomeri din rândul absolvenților de învățământ superior, oameni a căror pregătire nu are nici în clin, nici în mânecă cu industria hotelieră și alimentația publică. Dar o criză de forță de muncă precum cea din sezonul 2017 nu s-a mai pomenit.

Penuria de lucrători calificați și necalificați de pe litoral se adâncește pe an ce trece. La aceasta contribuie un complex de factori: caracterul sezonier al celor mai multe activități de pe litoral; continuarea investițiilor care duc la creșterea numărului locurilor din hoteluri, restaurante, baruri, terase, cluburi și, în consecință, la creșterea necesarului de forță de muncă; creșterea numărului turiștilor cu fiecare an; salariile neatractive oferite de sectorul hotelier și de restaurante; dispariția armatei de rezervă a șomerilor; migrația uriașă a lucrătorilor calificați pe piața externă a muncii; declinul demografic al țării.

Potrivit datelor prezentate de Institutul Național de Statistică, lucrătorii din hoteluri și restaurante au cele mai mici venituri salariale din România. În luna aprilie 2017, câștigul salarial mediu net din acest sector era de 1.395 de lei. Evident, suma nu cuprinde ciubucurile primite de la clienți și avantajele obținute din partea angajatorilor. Dar chiar și așa, ele se dovedesc a fi neatractive, cu atât mai mult cu cât activitățile au caracter sezonier.

Ce e de făcut? Faptul că sezonul estival ține doar trei luni pe an era știut și de statul comunist. El încerca să permanentizeze forța de muncă din turism, dându-i alte ocupații pe timpul iernii. În extrasezon, personalul de bază era angajat la fostul IJPIPS, la țesut covoare și prelucrarea materialelor plastice. Dar masa mare era constituită din angajații de o vară.

Acum, patronii din turismul privat au mai multe mijloace la îndemână decât statul pentru a atrage fluxurile de turiști români și străini și a-și permanentiza personalul, dar fac prea puțin pentru a prelungi sezonul pe litoral. Litoralul românesc e ticsit de monumente istorice, biserici, mânăstiri, schituri, muzee, dar îi lipsește turismul cultural și religios. Apa mării și nămolul de Techirghiol au efecte miraculoase și iarna, dar turismul balnear rămâne slab dezvoltat chiar și pe timpul verii. Serviciile medicale sunt mai ieftine în România decât în Occident, dar hotelierii nu profită de acest lucru. Economia are nevoie de evenimente care să adune producătorii, partenerii, clienții, dar turismul de afaceri este prea timid.

Proprietarii de hoteluri și restaurante așteaptă ca alții să dezvolte formele de turism pentru extrasezon, iar ei să culeagă roadele. Mulți n-au înțeles că trebuie să pună mâna, alături de agențiile de turism, de instituțiile muzeale, de Camera de Comerț, de patronatele din celelalte ramuri economice, de instituțiile din sănătate și de administrațiile locale pentru a construi mecanismele complexe ale turismului balnear și medical, al turismului de afaceri, cultural și religios.