Legea care dă aripi industriei portuare

1731
Legea care dă aripi industriei portuare - legea-1481043553.jpg

Articole de la același autor

Orice șut în fund este un pas înainte sau, exprimându-ne în limbajul lui Hegel, părintele dialecticii, progresul se naște din lupta contrariilor. Astfel s-a întâmplat și în cazul portului Constanța.  În prima jumătate a anului 2016, conflictul dintre fosta conducere a Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța și firmele de operare a aruncat industria portuară într-o criză fără precedent. Partea bună a acelui "război portuar" este că a scos la lumina zilei deficiențele majore ale legislației ce guvernează această industrie, defecte care frânează dezvoltarea ei și constituie surse de tensiuni fără sfârșit.


După cum se știe, scandalul a ajuns până în Parlamentul României, care s-a dovedit a fi receptiv la problemele portuarilor, iar după câteva luni, mecanismul legislativ a reușit să trimită la Președinție, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căi navigabile interioare.


Respectiva ordonanță, al cărei artizan a fost Traian Băsescu, pe vremea când era ministru al transporturilor, a stimulat, la vremea res-pectivă, dezvoltarea sectorului privat din industria portuară. Dar după un deceniu și jumătate, cadrul normativ creat de ea s-a do-vedit a fi prea strâmt pentru operatorii privați. 


Principalul merit al noului act normativ este că realizează un echilibru între actorii acestei industrii, că pune pe picior de egalitate administrațiile portuare, ale canalelor navigabile și agenții economici portuari, obligându-i să colaboreze. Astfel, se pune capăt disputei privind superioritatea unei părți față de cealaltă, ce durează de 26 de ani.


Legea precizează mult mai clar și detaliat obligațiile administrațiilor portuare. Acestea au datoria:
- să întrețină, să repare, să modernizeze, să dezvolte și să mențină caracteristicile tehnice minime ale infrastructurii portuare și ale rețelelor de utilități (așa cum sunt stabilite prin planurile de proiectare sau cărțile tehnice aferente); 
- să asigure, în permanență, adâncimile minime în bazinele portuare și la dane, precum și pe șenalele navigabile (așa cum sunt stabilite prin planurile de proiectare ale acestora), să stabilească anual programul de dragaj pentru asigurarea adâncimilor minime;
- să asigure în permanență semnalizarea pe șenalele de acces și în porturi;
- să țină evidența muncitorilor portuari;
- să întrețină drumurile de acces existente pe teritoriile portuare și multe altele. 


Conducerile administrațiilor nu vor mai putea neglija lucrările de întreținere a infrastructurii portuare și de asigurare a adâncimilor minime, întrucât programele destinate acestora sunt considerați indicatori de performanță pentru conducătorii administrațiilor, desemnați în baza legislației privind guvernanța corporatistă. 


Legea dă un impuls investițiilor din această industrie, stabilind cum se face concesionarea, subconcesionarea și închirierea domeniului public portuar. Pe de altă parte, se prevede ca, în cazul în care veniturile obținute de administrație din exploatarea infrastructurii portuare sunt insuficiente pentru întreținerea, reparația, modernizarea și dezvoltarea acesteia, autoritatea tutelară să îi aloce fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor. 


Este lămurită și controversata problemă a regimului concurențial al serviciilor de siguranță a navigației. Legea precizează că pilotajul și remorcajul de manevră se asigură de către administrațiile portuare, iar modul lor de desfășurare se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor. 


Pe viitor, administrațiile portuare vor îndeplini rolul de autoritate, prin delegare de competență și doar pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile la care România este parte.


Prin lege, se înființează un organism nou: Consiliul de supraveghere din domeniul naval, un organism indepedent, care funcționează în cadrul Consiliului Concurenței. Rolul lui este de a urmări ca administrațiile portuare să pună infrastructura la dispoziția utilizatorilor în condiții nediscriminatorii, să avizeze mecanismul de fundamentare a tarifelor de utilizare a infrastructuri portuare, să supravegheze dialogul dintre administrații și comunitatea portuară și să rezolve o serie de plângeri.


Pe viitor, administrațiile portuare vor fi obligate să utilizeze peste 50% din venituri pentru repararea, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii. Prin derogare de la prevederile OG nr. 64/2001, pe viitor, maximum 25% din profitul net va putea fi repartizat sub formă de dividende acționarilor. În prezent, companiile naționale și societățile cu capital integral sau majoritar de stat au obligația să repartizeze minimum 50% din profitul net pentru dividende. Aceste schimbări legislative fac ca interesul național, întreținerea și dezvoltarea infrastruc-turii de transport a României să treacă înaintea interesului mărunt al acționarilor administrațiilor portuare. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4762 secunde