Litoralul... pentru toți?

De curând, APDT Litoral și ANAT au lansat a șasea ediție a programului Litoralul pentru toți, program care oferă turiștilor posi-bilitatea petrecerii unui sejur la prețuri reduse în perioada extra sezonului, între 3 mai și 14 iunie sau toamna, între 1 septembrie și 15 octombrie. Inspirat de această știre, am renunțat pentru o clipă la calitatea de ziarist și m-am identificat cu turistul care își propune să petreacă vacanța pe litoral.

Am rememorat timpurile când litoralul era în primul rând o oază de bună dispoziție, un loc unde în orice moment puteai întâlni vedete autohtone sau de aiurea, unde, datorită numărului mare de turiști străini puteai crede că ești pe alte meleaguri.

După cum se vede, acestea sunt amintiri dintr-o vreme când turismul era perceput de către guvernanți ca o importantă sursă de valută, o vitrină în care se putea prezenta o societate ideală, determinând o atitudine favorabilă turistului menită să-l determine să revină cu plăcere.

Scormonind în memoria recentă mi-am amintit cum, într-un acces de patriotism, am hotărât să vin cu familia pentru un sejur la Mamaia. și iată ce am găsit: prețuri mai mari decât la Nisa pentru condiții de cazare similare, servicii sub nivelul de bun simț și lista ar fi prea lungă. De mizerie, calitatea submediocră a divertismentului, plaje care de la an la an se micșorează, ce să mai vorbim. Neaoșa limbă românească, împănată cu jargon manelistic a luat locul cosmopolitului peisaj lingvistic din trecut.

Cum a ajuns litoralul în această stare, știm cu toții. E suficient să plecăm de la interesele diriguitorilor, după ‘89: banii, banii, banii... Ai lor, bineînțeles! Așa s-au făcut pri-vatizările, așa s-au făcut investițiile.

Deși îmi propusesem să-mi petrec vacanța pe litoral, acum, după ce am revăzut aceste rânduri, cred că decizia înțeleaptă ar fi să cer și altă opinie.

M-am adresat, de această dată în calitate de ziarist factorilor locali implicați în turism. Toți au ca numitor comun intenții bune. Dar și Iadul e pavat cu astfel de intenții. Și asta pentru că măsurile care se iau nu reușesc într-un timp rezonabil să rezolve gravele probleme de care astăzi ne lovim: infrastructură precară, personal sezonier slab calificat, entertainment cvasi inexistent, valorificarea sub posibilități a patrimoniului cultural, interese de grup sau electorale în promovarea proiectelor, birocrație etc. Dacă în plan politic, confruntarea e un lucru normal, în plan social și economic o asemenea abordare este un adevărat dezastru.

Tot ce am spus aici se vrea un semnal de alarmă și un apel la rațiune.

Sper să fie primit ca atare și să putem porni un dialog la care ci-titorii ziarului să fie parteneri activi.

Cezar Petrovici