Cine și-ar fi închipuit că un document de interes strategic pentru România și Europa Centrală și de Est, cum este master planul portului Constanța pentru perioada 2015 - 2040, pentru care vor fi achitate 5.164.676,93 lei din fonduri europene, poate fi plin de atâtea erori, contradicții și aberații. Eu, unul, sunt consternat și scandalizat.
Astăzi vom continua analiza critică, începută în urmă cu patru ediții, și mă voi opri la proiectele privind dezvoltarea porturilor Midia și Mangalia, pe care autorii le consideră, în mod greșit, a fi "sateliții" portului Constanța.
Noțiunea de port satelit definește acel port a cărui existență și dezvoltare se datorează nevoilor unui port mai mare. Rolul său principal este acela de a prelua surplusul de trafic al portului mamă, de care este dependent în multe privințe. Porturile Midia și Mangalia nu intră în această categorie. Nașterea și dezvoltarea lor s-a datorat unor necesități independente de cele ale portului Constanța, evoluția lor având loc chiar la concurență cu acesta din urmă. Portul Midia a fost înființat pentru a servi interesele Șantierului Naval Midia, actualul 2x1 Holding Cape Midia Shipyard. După privati-zarea complexului Petromidia, în port au început să se extindă activitățile petroliere, întrucât adâncimile de până la 9 metri permiteau operarea navelor de până la 22.000 tdw.
În 2007, prin portul Midia, au fost derulate 1.791.497 tone de mărfuri. La acea dată Butan Gaz începuse să opereze gazele lichefiate. Materia primă este preluată de pe nave, la geamandură, și transferată în instalațiile de stocare. În port funcționa, încă din anii ´90, terminalul pentru animale vii.
Traficul de hidrocarburi prin portul Midia a cunoscut o creștere explozivă după 1 ianuarie 2009, odată cu intrarea în exploatare a monoboy-ului petrolier de la Midia Marine Terminal. Investiția realizată de Rompetrol Rafinare a determinat mutarea în portul Midia a peste 50% din traficul de țiței și de produse petroliere, care, până atunci, erau derulate prin operatorul Oil Terminal, din portul Constanța, și conductele Compet. Astăzi, Midia este de importanță națională, fiind principalul port petrolier al țării. În primele 11 luni ale anului 2014, a realizat un trafic de 6.439.977, ponderea petrolului și a produselor petroliere fiind de 94,21%. La acestea se adaugă o varietate largă de mărfuri: ciment - 106.228 tone, produse chimice - 106.582 tone, animale vii - 58.690 tone; îngrășăminte - 53.323 tone; produse metalice - 17.804 tone; echipamente, mașini - 15.256 tone; minereuri și deșeuri neferoase - 11.064 tone; minerale brute sau neprelucrate - 3.000 tone.
Referindu-se la portul Midia, autorii master planului remarcă: adâncimile de 17 metri până 9 metri, de la intrarea în port până în dane; rețeaua feroviară internă subdezvol-tată, fără legătură cu calea ferată București - Constanța; legăturile rutiere bune cu uscatul; accesul la navigația fluvială; capacitatea mare a danelor.
În planul de dezvoltare al portului Midia sunt prevăzute, în principal, următoarele proiecte: extinderea activităților companiei Grup Servicii Petroliere (dane noi, spații de depozitare și montaj, centre de instruire și cercetare, hale de producție, clădiri administrative și de birouri), pe o suprafață de 31 ha; dezvoltarea terminalului de bitum al companiei Transbitum; ramplasarea terminalului de GPL Callatis; efectuarea lucrărilor de dragaj "pentru eliminarea limitărilor de pescaj" (autorii își închipuie că portul Midia ar putea fi adus la adâncimi comparabile cu cea a Gropii Marianelor, din Oceanul Pacific, care atinge 11.022 m).
Existența și dezvoltarea portului Mangalia este legată de nevoile locale, în principal ale actualului șantier naval Daewoo-Mangalia Heavy Industries. În ultimul deceniu și jumătate, câțiva operatori privați au închiriat terenuri și au investit în platforme, magazii, terminale, drumuri de acces.
În primele 11 luni ale anului 2014, fluxul total de mărfuri a fost de 263.535 tone, din care: produse metalice - 163.069 tone; ciment - 50.191 tone; produse petroliere - 30.878 tone; produse chimice - 9.835 tone; minerale brute sau neprelucrate - 4.002 tone; echipamente, mașini - 3.307 tone; deșeuri neferoase - 2.253 tone.
La pagina 292 a master planului, autorii susțin că "modernizarea infrastructurii portuare și remedierea deficiențelor infrastructurii ar însemna costuri enorme în comparație cu volumul de mărfuri manipulate limitat, de aproximativ 100.000 până la 150.000 tone pe an (fără Șantierul Naval Daewoo) înregistrat în trecutul recent." Concluzia lor este că portul nu are viitor și că nu merită să se mai cheltuiască cu el. "Prin urmare nu se recomandă o dezvoltare viitoare a portului, ci o reducere a cheltuielilor operaționale și de menteneță la un nivel minim, care să asigure menținerea în condiții normale a activității celor doi operatori portuari, și mai important, a șantierului naval." În final, se propune reamplasarea, din portul Mangalia în portul Midia, a terminalelor Callatis GAS și Transbitum Midia, odată cu expirarea contractelor de închiriere.
Concluzia și recomandarea de la pagina 292 se contrazic flagrant cu recomandarea de la pagina 285, unde se precizează: "În conformitate cu principiile de zonare descrise în capitolul 8, CNAPMC va susține reînființarea și mutarea (din portul Constanța în portul Mangalia) a următoarelor terminale de mărfuri și a instalațiilor aferente: terminale pentru petrol și produse rafinate; terminale GPL, terminale pentru bitum și alte produse petroliere; servicii pentru industria petrolieră și terminalele de larg de alimentare și întreținere; alte lichide în vrac."
Deci, într-o pagină se recomandă reamplasarea activităților din portul Mangalia la Midia, iar în altă pagină, mutarea a numeroase activități de la Constanța la Mangalia.
Domnilor, vorbiți serios? Dacă acesta este un master - plan umoristic, credeți-mă că o glumă de 5.164.676,93 lei este mult prea costisitoare pentru națiunea română.