Știrea că marile averi vor fi luate la bani mărunți a făcut înconjurul țării. Opinia publică începe să se poziționeze față de această măsură. Unii o privesc cu speranță, mulți cu neîncrederea, iar alții cu teamă.
Nu este prima oară când se face vâlvă pe această temă. Ceva dezbateri au avut loc și în 2010, când măsura a fost introdusă și "înmormântată" în Codul fiscal.
Fostul șef al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, anunța în 2012, că are o listă de 300 - 400 de persoane care în 2011 obținuseră venituri de peste 3 milioane euro și dețineri de peste 20 milioane euro.
La rândul său, Daniel Chițoiu, ministrul Finanțelor publice a anunțat pe 27 august 2013, că deține o listă cu 300 de români, cu averi de peste 20 milioane euro, despre care se presupune că nu și-au achitat taxele și impozitele. Nu cumva e lista moștenită de la Blejnar?
Potrivit legii, sarcina de a controla marile averi revine Direcției Verificări Fiscale din cadrul ANAF. Aceasta transmite structurilor din teritoriu numele celor ce trebuie verificați. La nivelul fiecărei administrații județene a finanțelor publice a fost înființat un compartiment de verificări fiscale, a cărui misiune este de a face munca efectivă. Funcționarii lui trebuie să solicite celor verificați să-și declare averile, să analizeze datele referitoare la patrimoniu, venituri și cheltuieli, să le compare cu informațiile obținute de la terți, de la autorități și instituții publice, din țară și străinătate. În final, trebuie să stabilească dacă cel verificat datorează sau nu statului vreo sumă.
Operativitatea și acuratețea unor verificări atât de complexe este, din start, afectată de lipsa unui sistem informațional, care să integreze bazele de date ale tuturor instituțiilor statului.
Să presupunem că cel verificat nu își declară toate proprietățile imobiliare din țară. Cum vor proceda oamenii Fiscului pentru a le depista? Vor trimite adrese la toate primăriile? Așa ceva este imposibil!
Marii iliciți profită de toate lacunele legii și slăbiciunile sistemului informațional al instituțiilor statului, pentru a scăpa basma curată. Și, credeți-mă pe cuvânt, se vor găsi destui, chiar din interiorul ANAF, care să-i învețe cum să fenteze controlul!
Mulți dintre iliciții de frunte ai țării își pot da doctoratul în metode și tehnici de camuflare a averilor. În cele ce urmează, vom prezenta câteva dintre ele:
Cea mai uzitată procedură este divorțul de soție și trecerea averii pe numele ei. "Brevetul de invenție" aparține unor foști bare-boat-iști constănțeni. La mijlocul anilor ´90 din secolul XX, "rechinii" au luat credite de la "Bancorex" și nave de la "Navrom", "Petromin" și "Romline". În loc să folosească banii în scopul pentru care i-au primit, retehnologizarea navelor, i-au băgat în vile și mașini.
A venit și scadența. Banca a început să ceară banii înapoi. Brusc, s-a făcut coadă la Judecătorie. Se desfăceau căsătoriile bare-boat-iștilor pe bandă rulantă.
Când creditorii au început să bată la ușă, au constatat că n-au ce să execute. Datornicii erau "săraci lipiți pământului". Instanțele încredințaseră averile "bietelor consoarte oropsite". Divorțatele au fost miloase. Nu i-au lăsat pe drumuri pe foștii soți. I-au găzduit în propriile paturi, i-au spălat și hrănit.
Metoda a fost extinsă ulterior. Astăzi, averile sunt cedate părinților, copiilor majori și rudelor de încredere.
În cazul participațiilor la firme, sunt larg răspândite metodele acțiunilor la purtător și cesionării acțiunilor sau părților sociale. Miniștrii, parlamentarii, primarii, președinții consiliilor județene, consilierii locali, funcționarii publici au șlefuit aceste tehnici, reușind să înșele vigilența Agenției Naționale de Integritate și Direcției Naționale Anticorupție.
Cel mai sigur este să-ți muți averea în străinătate. Mulți și-au cărat banii câte puțin, cu valiza. Alții o fac cu toptanul, prin intermediul băncilor străine. Este drept, e mai greu să ascunzi transferurile bancare efectuate în Uniunea Europeană, întrucât statele membre au decis să se informeze reciproc asupra acestor operațiuni. Dar cine te împiedică să-ți duci banii oriunde în afara Europei?
Profesioniștii ilicitului își scot banii din țară prin intermediul firmelor. Dacă ai o afacere în țară și alta în-tr-un off-shore, cu ajutorul celei din străinătate o devalizezi pe cea din România. Metoda exportului fraudulos de capital și de profit este practicată pe scară largă în țara noastră, inclusiv de marile concerne din sectorul energetic, din comerțul cu cereale, din construcțiile de mașini ș.a.m.d.
Cea mai sigură tehnică de a-ți proteja banii transferați în străinătate este să-i investești în terenuri, case, vile. Pământul e sfânt! Iar dacă are și un palat pe el, e chiar dumnezeiesc! Ești sigur că nu te lovește inflația, devalizarea valutei ori crahul bancar, că proprietățile de peste graniță nu vor fi descoperite de oamenii Fiscului.
Iliciții nu au de ce să se teamă că informațiile despre banii din conturile și depozite bancare din țară ori străinătate vor ajunge la urechile Fiscului. Lacătul secretului bancar nu poate fi spart decât printr-o hotărâre judecătorească, iar instanța nu dă aprobarea doar pe baza unor suspiciuni de fraudă. ANAF trebuie să prezinte probe certe în acest sens.
La capitolul venituri, ilicitul poate invoca orice. Banii i-a primit de la bunici, părinți, mătușa Tamara și unchii decedați. Dumnezeu să-i odihnească!. S-a împrumutat. Darul de la nuntă a fost de un milion de euro, cel de la botez, jumătate de milion. De ziua de naștere și de cea onomastică a mai primit jumătate de milion. Are prieteni darnici, bogați!
Averea i-a crescut pentru că este econom. Cheltuiește prea puțin pentru el și mănâncă, cu toată familia, la rude și prieteni. Hainele de pe el sunt primite de pomană.
Din pașaport rezultă că se plimbă, în fiecare lună, în străinătate. Dar să știți că de fiecare dată a fost invitat. I s-au asigurat transportul, cazarea, masa și distracția moca.
După cum vedeți, oamenii Fiscului nu au nici suficiente prevederi legale, nici mijloace informaționale și nici resurse financiare pentru a efectua investigații complexe în țară și străinătate. Vor trebui să lupte cu mâinile goale cu armata avocaților și notarilor, care se vor pune în slujba iliciților.
Sunt foarte multe motivele care îmi întăresc tot mai mult convingerea că legea nu va fi pusă în aplicare nici de această dată. Mai curând va fi folosită ca o armă de presiune împotriva adversarilor politici și a susținătorilor lor sau ca o metodă de a aduna bani pentru partidele aflate la putere.
