Mii de marinari români de pe navele europene sunt privați de asigurări sociale reale

Tânărul Radu Simion a lucrat câțiva ani la un service auto din Constanța. Într-o bună zi și-a luat inima în dinți și a plecat pe mare. S-a îmbarcat ca motorist pe un cargou cu pavilion italian, care asigură serviciul de linie în Marea Marmara. Într-una din zile, în timpul operațiunilor de descărcare a mărfii de pe navă pe o barjă, docherii au executat o manevră greșită. O țeavă l-a prins pe marinarul român și i-a fracturat un picior. În urma accidentului de muncă, Radu Simion a fost operat într-un spital turcesc. Iar mai apoi, în România, la Eforie.

Mintea de pe urmă

În baza contribuției plătite de angajator, sistemul de asigurări de sănătate italian a avut grijă de marinarul accidentat doar o perioadă de 4 luni. Apoi, și-a luat mâna de pe el. Simion nu s-a refăcut. Umblă în cârje și nu își poate câștiga existența. În plus, îl așteaptă alte cheltuieli cu medicii. Ultima sa speranță este sprijinul Sindicatului Liber al Navigatorilor. Nu este membru de sindicat, dar speră că organizația ar putea să obțină de la armator o compensație.

Cazul relatat nu este singular. Adrian Mihălcioiu, liderul SLN, afirmă că numeroși români pleacă pe mare fără să știe ce drepturi au. "Îi interesează doar salariul. Când semnează contractul de muncă, nu se mai uită la celelalte clauze. Mulți nu știu ce asigurare au în caz de boală, de accident de muncă și de deces. Abia când dau de necaz descoperă că nivelul compensațiilor la care au dreptul este total nesatisfăcător."

Asigurări fantomă

Potrivit liderului sindical, cei 12.000 de navigatori români care reușesc să obțină cel puțin un contract de îmbarcare pe an pot fi clasificați în trei categorii, din punct de vedere al asigurărilor sociale. Circa 3.000 dintre ei sunt beneficiari ai contractelor colective de muncă semnate de armatori cu Federația Internațională a Transportatorilor. În baza acestor înțelegeri, armatorii sunt obligați să facă asigurări la cluburi P&I, pentru boli, accidente de muncă și deces. Nivelul compensațiilor acordate navigatorilor de către asiguratori este rezultatul negocierii dintre cei doi parteneri sociali. Mai mult el este stipulat clar în contractele colective și individuale.

O altă categorie, de circa 6.000 de navigatori, sunt beneficiarii unor contracte de muncă care nu se află în sfera controlului ITF. Ele precizează doar faptul că asigurarea socială este de tip P&I. "În fapt, nu se asigură nimic. Când se îmbolnăvesc sau se accidentează, marinarii descoperă că au dreptul la compensații foarte mici, total insuficiente pentru a le rezolva problemele de sănătate cu care se confruntă" – afirmă Mihălcioiu.

Scamatorii contractuale

Fenomenul este generat de preocuparea armatorilor de a diminua cheltuielile cu forța de muncă. De regulă, primul capitol la care fac economii sunt asigurările sociale. Dar, o dată cu reducerea contribuțiilor achitate asiguratorilor, sunt amputate și compensațiile la care au dreptul marinarii. Tocmai de aceea, angajatorii preferă să le camufleze sub formularea generală "asigurare P&I". Pentru marinari, prezența unei asemenea clauze în contract ar trebui să fie mai curând dovada că sunt trași pe sfoară.

Alți 3.000 de navigatori sunt ambarcați sub nave cu pavilion italian. Aceștia beneficiază de asigurarea de stat IPSEMA, la care cotizează angajatorii lor. Asigurarea acoperă parțial nevoile marinarilor în cazul accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor de lungă durată, pe o perioadă de doar 4 luni.

Info SLN

Adrian Mihălcioiu apreciază că existența acestor mari diferențe între cele trei modalități de asigurare a navigatorilor europeni, nu doar a românilor, constituie o discriminare. El consideră că trebuie generalizat sistemul care conferă asigurarea cea mai favorabilă, respectiv cel practicat de ITF.

"Într-o primă fază, SLN va contacta sindicatele, patronatele și casa de asigurări din Italia, pentru a vedea ce se poate face pentru navigatorii români și italieni. Mai apoi, dacă va fi nevoie, va apela la Comisia Euripeană și Consiliul Europei, pentru a se pune capăt sistemului discriminatoriu" – declară liderul de sindicat.

Până la soluționarea acestor probleme e o cale lungă. Asta nu înseamnă că navigatorii români nu pot evita capcanele contractelor de îmbarcare. Cea mai simplă metodă este să recurgă la serviciile SLN. Sindicatul le poate asigura informații extrem de utile înainte de a pleca pe mare. "Multe dintre necazuri și drame n-ar fi avut loc dacă navigatorii beneficiau de cunoștințele și sfaturile noastre – afirmă Mihălcioiu. Un om informat face mai puține greșeli care îi pot pune în pericol sănătatea și viața. Iar acest lucru este demonstrat de membrii noștri de sindicat. Nu ei sunt cei ce vin la noi să le rezolvăm problemele cu angajatorii sau asiguratorii, ci tocmai marinarii care nu fac parte din organizația noastră."

Tânărul Radu Simion a lucrat câțiva ani la un service auto din Constanța. Într-o bună zi și-a luat inima în dinți și a plecat pe mare. S-a îmbarcat ca motorist pe un cargou cu pavilion italian, care asigură serviciul de linie în Marea Marmara. Într-una din zile, în timpul operațiunilor de descărcare a mărfii de pe navă pe o barjă, docherii au executat o manevră greșită. O țeavă l-a prins pe marinarul român și i-a fracturat un picior. În urma accidentului de muncă, Radu Simion a fost operat într-un spital turcesc. Iar mai apoi, în România, la Eforie.

Mintea de pe urmă

În baza contribuției plătite de angajator, sistemul de asigurări de sănătate italian a avut grijă de marinarul accidentat doar o perioadă de 4 luni. Apoi, și-a luat mâna de pe el. Simion nu s-a refăcut. Umblă în cârje și nu își poate câștiga existența. În plus, îl așteaptă alte cheltuieli cu medicii. Ultima sa speranță este sprijinul Sindicatului Liber al Navigatorilor. Nu este membru de sindicat, dar speră că organizația ar putea să obțină de la armator o compensație.

Cazul relatat nu este singular. Adrian Mihălcioiu, liderul SLN, afirmă că numeroși români pleacă pe mare fără să știe ce drepturi au. "Îi interesează doar salariul. Când semnează contractul de muncă, nu se mai uită la celelalte clauze. Mulți nu știu ce asigurare au în caz de boală, de accident de muncă și de deces. Abia când dau de necaz descoperă că nivelul compensațiilor la care au dreptul este total nesatisfăcător."

Asigurări fantomă

Potrivit liderului sindical, cei 12.000 de navigatori români care reușesc să obțină cel puțin un contract de îmbarcare pe an pot fi clasificați în trei categorii, din punct de vedere al asigurărilor sociale. Circa 3.000 dintre ei sunt beneficiari ai contractelor colective de muncă semnate de armatori cu Federația Internațională a Transportatorilor. În baza acestor înțelegeri, armatorii sunt obligați să facă asigurări la cluburi P&I, pentru boli, accidente de muncă și deces. Nivelul compensațiilor acordate navigatorilor de către asiguratori este rezultatul negocierii dintre cei doi parteneri sociali. Mai mult el este stipulat clar în contractele colective și individuale.

O altă categorie, de circa 6.000 de navigatori, sunt beneficiarii unor contracte de muncă care nu se află în sfera controlului ITF. Ele precizează doar faptul că asigurarea socială este de tip P&I. "În fapt, nu se asigură nimic. Când se îmbolnăvesc sau se accidentează, marinarii descoperă că au dreptul la compensații foarte mici, total insuficiente pentru a le rezolva problemele de sănătate cu care se confruntă" – afirmă Mihălcioiu.

Scamatorii contractuale

Fenomenul este generat de preocuparea armatorilor de a diminua cheltuielile cu forța de muncă. De regulă, primul capitol la care fac economii sunt asigurările sociale. Dar, o dată cu reducerea contribuțiilor achitate asiguratorilor, sunt amputate și compensațiile la care au dreptul marinarii. Tocmai de aceea, angajatorii preferă să le camufleze sub formularea generală "asigurare P&I". Pentru marinari, prezența unei asemenea clauze în contract ar trebui să fie mai curând dovada că sunt trași pe sfoară.

Alți 3.000 de navigatori sunt ambarcați sub nave cu pavilion italian. Aceștia beneficiază de asigurarea de stat IPSEMA, la care cotizează angajatorii lor. Asigurarea acoperă parțial nevoile marinarilor în cazul accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor de lungă durată, pe o perioadă de doar 4 luni.

Info SLN

Adrian Mihălcioiu apreciază că existența acestor mari diferențe între cele trei modalități de asigurare a navigatorilor europeni, nu doar a românilor, constituie o discriminare. El consideră că trebuie generalizat sistemul care conferă asigurarea cea mai favorabilă, respectiv cel practicat de ITF.

"Într-o primă fază, SLN va contacta sindicatele, patronatele și casa de asigurări din Italia, pentru a vedea ce se poate face pentru navigatorii români și italieni. Mai apoi, dacă va fi nevoie, va apela la Comisia Euripeană și Consiliul Europei, pentru a se pune capăt sistemului discriminatoriu" – declară liderul de sindicat.

Până la soluționarea acestor probleme e o cale lungă. Asta nu înseamnă că navigatorii români nu pot evita capcanele contractelor de îmbarcare. Cea mai simplă metodă este să recurgă la serviciile SLN. Sindicatul le poate asigura informații extrem de utile înainte de a pleca pe mare. "Multe dintre necazuri și drame n-ar fi avut loc dacă navigatorii beneficiau de cunoștințele și sfaturile noastre – afirmă Mihălcioiu. Un om informat face mai puține greșeli care îi pot pune în pericol sănătatea și viața. Iar acest lucru este demonstrat de membrii noștri de sindicat. Nu ei sunt cei ce vin la noi să le rezolvăm problemele cu angajatorii sau asiguratorii, ci tocmai marinarii care nu fac parte din organizația noastră."