Navigatorii românii sunt discriminați prin lege

Nașterea Registrului internațio-nal al României s-a blocat în Parlament. Proiectul de Lege privind aprobarea OG nr.19/2012 pentru modificarea și completarea OG nr.42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare a fost aprobat de Senat, a fost discutat pe articole în Camera Deputaților, în ședința din 20 noiembrie 2012, dar nu a putut obține votul final din lipsă de cvorum. 

Procedura va fi reluată după ce Parlamentul va scăpa de Legea bugetului. Sperăm că, până atunci, deputații vor analiza cu mai multă atenție textul proiectului de lege și-i vor aduce corecțiile cuvenite.

Dacă legea ar fi aprobată în forma agreată în ședința din 20 noiembrie 2012, armatorii români ar fi dis-criminați. Ea dă dreptul persoanelor juridice sau fizice române să își înmatriculeze navele numai în Registrul național al navelor maritime. În schimb, persoanele fizice străine, persoanele juridice cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene și filialele lor cu sediul în România au dreptul să-și înmatri-culeze navele în Registrul internațional al navelor maritime.

Trebuie amintit faptul că între cele două registre există mari diferențe din punct de vedere al taxelor, impozitelor și birocrației. Cel internațional este conceput ca o oază fiscală, la concurență cu pavilioanele de complezență din shipping-ul internațional.

În mod cu totul inexplicabil, Legea face diferența între armatorii români și cei comunitari, de parcă țara noastră nu ar face parte din Uniunea Europeană. Din ce motiv li se barează românilor accesul la Registrul internațional? De ce nu li se dă dreptul să beneficieze de facilitățile oferite străinilor? Ce motive are Parlamentul României să-i trateze pe cei câțiva armatori autohtoni rămași în viață ca armatori de categoria a II-a? Sunt întrebări la care deputații au obligația să răspundă.

Proiectul de lege precizează că raporturile de muncă dintre angajatori și membrii echipajelor de pe navele cu pavilion românesc se stabilesc pe baza legislației nați-onale, ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte, precum și pe baza contractelor colective de muncă și a celor individuale de îmbarcare.

Prevederea este valabilă și pentru navele din Registrul internațional. Cu alte cuvinte, dacă un armator german își înmatriculează navele în Registrul internațional român, marinarii filipinezi, indieni, ruși, ucraineni sau germani trebuie angajați în baza legii române. Care lege, domnilor deputați? România n-a avut, nici înainte de 1990 și nici după, o lege care să țină cont de specificul muncii pe mare, de realitățile de pe piața forței de muncă din shipping-ul internațional, de competiția dură dintre compa-niile de navigație. Vreți ca munca marinarilor străini și români de pe navele atrase în Registrul internațio-nal să fie încorsetată de legislația croită pentru activitățile de la uscat? Vă asigur că e imposibil! Nici armatorii și nici marinarii nu vor accepta aberațiile legii române și, ca urmare, proiectul Registrului internațional va muri din fașă.

România are nevoie de un cod, de un statut sau o lege a marinarului, care să reglementeze raporturile de muncă, drepturile și obligațiile navigatorilor, în concordanță cu practicile Uniunii Europene, cu cele de pe piața shipping-ului internațional.

Domnilor parlamentari, avem 26.100 de navigatori români activi, dintre care: 7.900 ofițeri, 4.000 nebrevetați și 14.200 personal auxiliar. Cei mai mulți muncesc pe nave cu pavilioane străine. Dacă vreți să faceți ceva pentru ei și pentru cei peste 1.000 de cadeți care ies de pe băncile facultăților în fiecare an, faceți o lege a marinarului!

Un semn de întrebare ridică și articolul 128 (1), care se referă la controlul statului de pavilion. Acesta prevede că: "Autoritatea Navală Română are dreptul și obligația să controleze și să monitorizeze navele maritime care arborează pavilionul român și personalul navigant român, privind respectarea legislației naționale".

Ce să înțelegem prin asta, că ANR îi va controla doar pe marinarii români de pe navele cu pavilion românesc, înmatriculate în Registrul internațional, dar nu și pe cei străini? Cu alte cuvinte, navigatorii indieni, filipinezi, ruși și ucraineni nu vor putea fi verificați de ANR dacă dețin brevete sau certificate de capacitate corespunzătoare funcțiilor de încadrare la bord? Dar dacă nu ANR, cine va verifica conformarea lor la legea română? Proiectul de lege nu dă soluția.

Așa cum a fost croit, actul norma-tiv prezintă lacune și anomalii serioase, lasă probleme importante nesoluționate și nu răspunde la multe întrebări. Se vede de la o poștă că a fost făcut în grabă, fără o suficientă consultare a specialiș-tilor din domeniu.

Senatorii și deputații i-au adus proiectului câteva amendamente de formă: au eliminat o sintagmă sau alta, au schimbat poziția unei virgule. La atâta s-au priceput. Fondul problemelor le-a scăpat, nefiind în domeniu.

Răul mai poate fi îndreptat. Parlamentul are timp să revină asupra proiectului și să-l îmbunătățească. Deputații din Constanța ar trebui să fie primii interesați să avem o lege bună. Le recomand să-i consulte pe specialiștii ANR, ai CERONAV, pe liderii Asociației Companiilor de Crewing și ai Sindicatului Liber al Navigatorilor.