Navigatorii și docherii români cer eliberarea liderului sindical iranian Mansour Osanloo

"Free Osanloo! Free Osanloo! Free Osanloo! (Eliberați-l pe Osanloo!)" Pe un platou din portul Constanța, 30 de bărbați și femei scandează și agită steaguri și pancarte. Sunt echipați cu veste galbene, purtând însemnele Federației Internaționale a Transportatorilor - ITF. Camerele de luat vederi, aparatele foto și reportofoanele ziariștilor au intrat în funcțiune. În câteva minute, media va face ca evenimentul să fie cunoscut în întreaga țară.

Un caz cutremurător

Participanții la miting sunt membri ai Sindicatul Liber al Navigatorilor și ai Federației Naționale a Sindicatelor Portuare. Cele două organizații din România s-au solidarizat cu un coleg iranian, care și-a pierdut libertatea și este în pericol să-și piardă și viața.

Adrian Mihălcioiu, liderul SLN, relatează întâmplările teribile, parcă decupate din Evul Mediu, prin care trece camaradul lor. Mansour Osanloo – spune el - este cetățean iranian, de meserie șofer de autobuz. E căsătorit și are copii. În 2005, a înființat, la Teheran, sindicatul independent "Sherkat-e Vahed", care a ajuns să reprezinte circa 17.000 de șoferi.

Salariul unui lucrător iranian este de doar 50 de dolari pe lună. Pe 28 ianuarie 2006, sindicatul a organizat un miting de protest. Oamenii solicitau încheierea unui contract colectiv de muncă, pe o perioadă de doi ani, care să prevadă drepturile șoferilor și condiții minime de muncă. În ciuda faptului că revendicările lor nu aveau un caracter antiguvernamental, autoritățile au răspuns acțiunilor șoferilor prin punerea în mișcare a aparatului de represiune. Scopul lor era acela de a decapita mișcarea sindicală. Astfel că, în ultimii doi ani, Osanloo a fost încarcerat și eliberat de două ori.

În iunie 2007, liderul sindical a fost lăsat să plece din Iran, la o reuniune ITF, la Londra. Cu acel prilej, el a dat un interviu în care a vorbit despre starea muncitorimii din Iran și a cerut sprijinul tuturor colegilor din lumea transporturilor și al Organizației Internaționale a Muncii.

Declarațiile sale au deranjat puterea de la Teheran. La trei săptămâni de la întoarcerea acasă, pe data de 10 iulie 2007, el a fost răpit dintr-o piață publică și băgat într-o mașină. Osanloo a apucat doar să-și strige numele în fața privitorilor. Astfel au aflat familia și colegii lui despre cele întâmplate.

Fiind considerat deținut politic, el a fost dus într-o închisoare de maximă securitate din nordul Iranului. Acolo a fost anchetat, supus la interogatorii epuizante, care au totalizat peste 200 de ore, și a fost torturat. Călăii săi i-au tăiat limba. Se pare că, în prezent, prizonierul a orbit, a spus Mihălcioiu.

Globalizarea solidarității

Întâmplările dramatice prin care trece Osanloo au provocat o reacție de solidaritate, care a început să se extindă în afara granițelor Iranului. O organizație umanitară a rugat guvernul de la Teheran să-l elibereze și să acorde drepturile cerute de sindicaliști. Sindicate din aproximativ 38 de țări ale lumii au organizat o acțiune de sprijin pe 9 august 2007, care a fost susținută și de Amnesty International. Mai mult, la Londra, secretarul general ITF, David Cockroft, a prezentat o petiție Ambasadei Iranului. Cum a răspuns guvernul iranian la presiunile internaționale? Alți 5 lideri de sindicat din transporturi au fost arestați.

Reacția de condamnare internațională a devenit și mai viguroasă. Sindicate și organizații umanitare din toata lumea au întețit seria acțiunilor de protest. În prezent, cele 5 milioane de sindicaliști din transporturi, membrii ITF și ETF (Federația Europeană a Transportatorilor), printre care se numără navigatorii și docherii din România, susțin campania de eliberare a lui Osanloo – a spus Mihălcioiu.

Martirii mișcării sindicale

Petre Costel, liderul FNSP, a arătat că mișcarea sindicală internațională se confruntă cu numeroase cazuri dramatice. El a reamintit cazul lui Pedro Zamora, secretarul general al sindicatului docherilor din Gujatemala, care a fost ucis, împreună cu copiii săi, pe 15 ianuarie 2007, într-o ambuscadă, cu 20 de focuri de armă. După moartea sa, alți cinci lideri au primit amenințări cu moartea.

Guvernanții din Turcia solicită aderarea la Uniunea Europeană, în timp ce lideri sindicali din porturi sunt ținuți după gratii - a declarat Petre Costel. "Cazul din Iran ne-a făcut să fim solidari, noi cei din ITF, și să cerem guvernului de la Teheran să-l elibereze pe liderul șoferilor" - spus el. Păstrând proporțiile, liderul docherilor români a amintit de presiunile la care patronii români supun sindicatele, unii dintre conducătorii acestora fiind concediați împotriva legii.

Mișcarea sindicală din țara noastră s-a confruntat, în anul 2000, cu cel mai grav caz din istoria sa. Atunci, Virgil Săhleanu, liderul sindicatului de la "Tepro" Iași, a fost asasinat de criminali plătiți.

Free Osanloo!

Cele două sindicate din portul Constanța, care reunesc peste 12.000 de membri, au trimis, prin fax, o notă de protest adresată Ambasadei Iranului de la București. În ea se afirmă solidaritatea cu Mansour Osanloo și se solicită eliberarea lui. În final, se exprimă protestul față de represiunea îndreptată împotriva libertății și independenței sindicatului iranian al șoferilor "Sherkat-e Vahed".

Acțiunile de protest nu se vor opri aici. Cele două sindicate și-au propus să organizeze un miting în fața Ambasadei Iranului de la București, spre sfârșitul acestei luni.