Nouți privind eșalonarea la plata obligațiilor fiscale

Ministerul de Finanțe a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanță care prevede extinderea sferei de acordare a eșalonării la plată și la alte

categorii de obligații fiscale care, în prezent, sunt excluse. Dând dovadă de o mai mare deschidere și flexibilitate în recuperarea creanțelor fiscale, statul dă o gură de oxigen agenților economici afectați de criză, asigurând totodată condițiile încasării veniturilor la bugetele sale.

Sunt vizate următoarele categorii de obligații fiscale:

- sumele stabilite de alte autorități, a căror administrare a fost transferată ANAF după emiterea unei decizii de eșalonare la plată. Se consideră că acestea nu reprezintă o transmitere de creanțe, spre recuperare de către ANAF, ci o "predare" de titluri, ca urmare a transferului de competență;

- sumele ce au făcut obiectul unui act administrativ, a cărui executare a

fost suspendată anterior emiterii deciziei de eșalonare la plată și pentru care, în timpul eșalonării, a încetat suspendarea, cu constituirea garanțiilor corespunzătoare. Aceste sume pot fi solicitate la eșalonare după ce suspendarea actului administrativ încetează și după ce organul fiscal comunică contribuabilului înștiințarea de plată în care sunt înscrise obligațiile fiscale pentru care a încetat suspendarea. Totodată, a fost reglementată și procedura de solicitare a eșalonării acestor sume. De asemenea, se reglementează și faptul că, în cazul respingerii cererii, contribuabilul trebuie să achite obligațiile fiscale în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.

- sumele stabilite prin decizie de impunere, anterior emiterii unei decizii de eșalonare la plată, desființate în procedura de soluționare a contestațiilor și menținute prin noul act administrativ emis, în conformitate cu Codul procedură fiscală.

Alte noutăți sunt:

- reglementarea instituției retragerii cererii de acordare a eșalonării la plată, în sensul că un contribuabil poate să renunțe oricând, până la emiterea deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, la dreptul său de a beneficia de această facilitate, fără a i se îngrădi dreptul de a depune, ulterior, o nouă cerere de acordare;

- extinderea excepției de la obligația de constituire a garanțiilor și la alte entități care administrează bunuri din domeniul public sau privat al statului sau al unităților adminstrativ-teritoriale, inclusiv unităților subordonate sau aflate sub autoritatea acestora;

- modificarea procentului suplimentar al valorii garanției în situația în care bunurile sunt ipotecate și în favoarea altor creditori (maximum 16% față de 32% cât este în prezent);

- reglementarea regulii referitoare la procentul suplimentar al garanției care se poate lua în calcul în cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, se solicită înlocuirea sau redimensionarea garanției, în sensul că acesta este cel în vigoare la data înlocuirii/redimensionării, ținându-se cont, totodată, de perioada de timp rămasă din eșalonarea la plată acordată;

- extinderea posibilității contribuabililor de a-și menține valabilitatea eșalonării la plată și în cazul în care obligațiile fiscale cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare, sunt declarate până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege, nu doar dacă le achită.

- reglementarea instituției renunțării la eșalonarea la plată și regimul juridic al acesteia, în sensul că pe perioada de valabilitate a unei eșalonări, contribuabilul poate renunța în orice moment la această facilitate fără ca organul fiscal să emită o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării, dacă notifică organul fiscal printr-o cerere de renunțare la eșalonarea la plată și dacă achită obligațiile fiscale rămase din eșalonarea la plată, până la data la care intervine, potrivit legii, un caz de pierdere a valabilității eșalonării. În cazul în care contribuabilul nu respectă aceste condiții, organul fiscal emite decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, cu toate efectele ce decurg din această pierdere;

- reglementarea dreptului contribuabilului de a beneficia de menținerea unei eșalonări la plată a cărei valabilitate a fost pierdută, o singură dată pe perioada de valabilitate a eșalonării. Repunerea în termen a eșalonărilor acordate echivalează cu menținerea eșalonării, astfel că avantajele măsurii sunt de fapt avantajele eșalonării însăși: o alternativă de recuperare a acestora cu scopul ameliorării încasării veniturilor bugetare, al asigurării ritmicității acestora, al diminuării costului recuperării arieratelor. Pentru ca repunerea să aibă această finalitate, este necesar ca repunerea să fie solicitată până la data la care organul fiscal execută garanția;

- revizuirea termenului de 12 luni în care contribuabilii care sunt beneficiari ai unei eșalonări la plată și, în același timp, ai unor acte, autorizații, acord sau alte acte administrative, puteau solicita o nouă eșalonare în cazul în care cererea de acordare a eșalonării la plată a

fost respinsă sau retrasă, în sensul că pot depune o nouă cerere de

eșalonare dacă achită obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației, acordului, etc., în termen de 15 zile de la data

comunicării deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de

retragerea cererii;

- reglementarea unei proceduri simplificate de acordare a eșalonării la plată în cazul contribuabililor cu risc fiscal mic potrivit. Accesarea procedurii simplificate presupune acordarea unei eșalonări la plată pe o perioadă de maximum 6 luni, în baza cererii contribuabilului și cu condiția de a constitui garanții de minimum 20% din sumele solicitate a fi eșalonate la plată. Celelalte condiții de accesare sunt de asemene valabile, cu excepția celor referitoare la dificultatea generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și la capacitatea financiară de plată, condiții acoperite prin grupul vizat de procedura simplificată.