Numărul locurilor de practică pentru cadeți a scăzut cu 90%

Mai grav este că deputații n-au ținut cont de interesele marinarilor și ca-deților români și au respins propunerile Sindicatului Liber al Navigatorilor.

"În principiu, înființarea pavilionului internațional al României este o idee foarte bună. Asociația Companiilor de Crewing din România și Sindicatul Liber al Navigatorilor ne-am exprimat opinia încă de la începutul discuțiilor privind înființarea registrului maritim internațional. Am susținut că proiectul este bine venit, cu condiția ca aspectul social să fie primordial, să le dea cadeților posibi-litatea să-și efectueze stagiul de practică. Ne confruntăm cu o realita-te extrem de gravă: în patru - cinci ani, criza locurilor de practică se va ascuți atât de mult încât interesul tinerilor de a mai urma învățământul de marină va dispărea. Cine vrea să urmeze o facultate care nu-i dă șansa să obțină un loc de muncă?

În 2012, la nivelul asociației noastre, numărul locurilor de practică pentru cadeți a fost mai mic cu 90% față de 2008, anul de vârf al creșterii economice, în condițiile în care numărul absolvenților sporește" - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Florin Urziceanu, președintele Asociației Companiilor de Crewing din România.

Odată cu înființarea registrului maritim internațional - amintește Urziceanu - statul român își asumă o serie de obligații în fața comunității internaționale și a marinarilor.

"Conform convențiilor internaționale, statul de pavilion este respon-sabil în cazul unui dezastru major, în care este implicată o navă înmatriculată în registrul său. Evident, nava și armatorul trebuie să se asigure pentru cazurile de dezastru, dar atunci când asiguratorul este incapabil să acopere costurile înlăturării consecințelor dezastrului, obligația soluționării problemei cade pe umerii statului de pavilion.

În al doilea rând, conform prevederilor Convenției internaționale privind munca pe mare MLC - 2006, în cazul abandonării navigatorilor de pe navele înmatriculate sub pavilionul său, România are obligația, în calitate de stat de pavilion, să-i repatrieze, urmând să recupereze cheltuielile de la armatori, dacă aceștia mai există, sau de la statele de domiciliu ale navigatorilor străini, în cazul în care aceștia au asigurări.

În al treilea rând, pe măsură ce flota din registrul maritim interna-țional crește, se majorează cotiza-ția pe care România trebuie să o achite la Organizația Maritimă Internațională. Totodată, cresc și cheltuielile administrative ale serviciului de Flag State Control, pe care Ministerul Transporturilor și Autoritatea Navală Română sunt obligate să-l asigure.

Se pune întrebarea dacă toate aceste costuri pot fi acoperite din taxa de tonaj pe care o vor achita armatorii.

Câtă vreme se expune la aceste riscuri și cheltuieli, România trebuie să aibă un avantaj. Din păcate, beneficiul material pe care îl obține este nesemnificativ. Singurul profit real pentru l-ar fi putut avea era cel social: rezolvarea problemei practicii pentru cadeți, o problemă foarte delicată în zilele noastre, și posibila angajare a navigatorilor români pe navele înmatriculate în acest registru.

Statul ar fi trebuit să facă ceea ce au făcut companiile de crewing: să creeze locuri de muncă pentru cadeți și navigatori. Înființarea registrului maritim internațional era cel mai bun prilej" - a afirmat Florin Urziceanu.

Din păcate, deputații au ratat ocazia de a servi interesele României și ale marinarilor săi.