Operatorii portuari nu sunt uniți nici când le arde buza după lucrători calificați

Criza forței de muncă a acostat de trei ani în portul Constanța. Deficitul de lucrători este în creștere. La fel de îngrijorător este și fenomenul îmbătrânirii accentuate a mâinii de lucru. Vârsta medie a docherilor și mecanizatorilor din unele companii de operare a sărit de 40 de ani. Dacă nu se schimbă nimic, ele vor avea probleme grave în viitorul deceniu.

Tehnologia versus munca brută

Ce este de făcut? Viorel Panait, noul președinte al Organizației Patronale "Operatorul portuar", consideră că: "Problema crizei forței de muncă nu se poate soluționa aducând mai mulți muncitori, care să fie plătiți prost. Soluția este tehnologia, nu salariile proaste. Patronatul trebuie să introducă noile tehnologii, care permit derularea unor fluxuri mai mari de produse, cu mai puțini lucrători, care pot fi plătiți mai bine. Noi cerem să se facă un master plan cu privire la dezvoltarea portului. Dacă vom stărui în menținerea tehnologiilor învechite, vom cheltui mari resurse de forță de muncă."

Exemplul noului terminal de ciment, inaugurat luna trecută, de compania "Decirom", susține poziția exprimată de Viorel Panait. Cu numai 15 oameni, acestă investiție va derula 300.000 tone de marfă, în 2008, pentru a urca la un milion de tone pe an, în perioada următoare. Spre comparație, aceeași societate a avut nevoie de circa 340 de oameni, în 2006, pentru a opera 612.591 tone de mărfuri. Chiar dacă este vorba de compararea unor mărfuri diferite, diferența de productivitate este copleșitoare în favoarea noilor tehnologii.

Ideea care dezbină

Petrică Vâlcu, directorul general al SC "Socep", consideră că problemele din ce în ce mai mari cu care se va confrunta portul Constanța în domeniul asigurării lucrătorilor calificați nu pot fi soluționate fără implicarea autorității portuare și a Ministerului Trans-porturilor. Evident - spune Vâlcu -, nu administrația portuară ori ministerul trebuie să ne aducă muncitorii și să-i califice. Treaba acestora este să reglementeze mecanismul prin care se rezolvă criza.

Directorul general al "Socep" susține necesitatea înființării agenției de muncă la nivelul portului Constanța, organism care să administreze rezerva de lucrători calificați și să o pună la dispoziția angajatorilor.

Nu toți agenții economici portuari îi împărtășesc opinia. "Am constatat că unii operatori, în special dintre cei ce lucrează cu mărfuri generale, sunt interesați de o asemenea rezervă. Ei își asumă și costurile mai ridicate generate de forța de muncă disponibilă. Alții, din cauza specializării activității, susțin că nu au nevoie de ea" - dezvăluie Viorel Panait.

Dacă operatorii nu au aceleași interese, dacă nu se pun de acord între ei, cum pot convinge administrația portuară și ministerul să îi sprijine? Dacă nu vin cu argumente, cu o soluție viabilă, instituțiile sta-tului le pot spune, cum au mai făcut-o până acum: "Cine vă împiedică să apelați la agențiile de forță de muncă existente în Constanța?"

"Asta-i o glumă! - spune Vâlcu. Au existat vreo cinci agenții în oraș, care aveau 3 - 4 angajați pe hârtie, dar lucrau cu 200 de oameni la suprafață, la negru, la gri. Serviciile lor nu făceau decât să scadă calitatea și eficiența activităților portuare."

Avertismentul lui Vâlcu

Directorul general al "Socep" avertizează că portul Constanța se află în fața unor exigențe în creștere din partea proprietarilor de marfă, inclusiv în privința forței de muncă. "Marea industrie româ-nească a fost preluată de grupuri puternice. Altele vin să facă afaceri în țara noastră. Ele nu își permit să deruleze mărfuri în portul Constanța, prin orice firmă de operare. Țin la calitatea serviciilor și au început să verifice fișa companiilor de operare, să se intereseze cât de cunoscute sunt pe plan local, național sau european. S-a ajuns ca, înainte de a se discuta despre încheierea unui contract, să se facă preselecția, pe bază de licitație, a firmelor care vor fi invitate la discuții. Am rămas surprins de faptul că, la întâlnirea cu reprezentanții unui mare producător de țeavă pentru export, am fost întrebat cum avem reglementată problema securității muncii la manipularea mărfurilor lor. Ne-au explicat că, la rândul ei, compania pe care o reprezentau, are încheiate contractele de livrare în care sunt prevăzute clauze în această privință. Producătorii, exportatorii și clienții lor vor să se asigure că nu există riscuri privind producerea accidentelor de muncă. Dacă moare un lucrător poate fi implicat și clientul. Este luat la întrebări cum a ambalat marfa, cum a transportat-o și așa mai departe. Trebuie să ținem cont că cerințele Uniunii Europene sunt de o exigență extraordinară în acest domeniu."