Pamflet. Moda cu capriciile ei schimbătoare dăunează grav planetei

Deunăzi, intrând într-un magazin de confecții, am dat nas în nas cu Maxi, vechiul meu prieten. Era cu tânăra sa nevastă. Mititica ținea morțiș să își înnoiască garderoba înaintea sărbătorilor de iarnă. Era o cochetă! Nu suporta să poarte o rochiță, o hăinuță sau un pantalonaș mai mult de trei ori. 

Bietul Maxi! Consoarta îi transformase casa în depozit de "vechituri". Dulapurile erau ticsite de mulțimea țoalelor de abia îmbrăcate și a cutiilor de pantofi încălțați doar o dată. Pentru ca mititica să nu rămână nici cu un metru în urma schimbătoarei mode, amicul cheltuia o avere în fiecare an. Dar nu îndrăznea să se opună dorințelor ei costisitoare. N-avea niciun argument. 

De cum m-a zărit, Maxi m-a invitat la ei, la cină. Voia "să ude" noua hăinuță de blană pe care tocmai i-o cumpărase soției, "să nu se rupă".

Am acceptat cu plăcere și, la ora stabilită, am sunat la ușa lui. Menajera m-a condus în sufragerie, unde Maxi m-a întâmpinat cu un pahar de whisky în mână. Mititica întârzia, căci avea multe haine de probat. Când în sfârșit ni s-a alăturat, părea coborâtă din vitrinele marilor case de modă. 

În timpul mesei, discuțiile s-au învârtit în jurul confecțiilor și încălțămintei, a textilelor, blănurilor și pielăriei, a colecțiilor de toamnă - iarnă. Nu știu ce mi-a venit și, la un moment dat, am adus vorba despre un recent studiu al Agenției Europene de Mediu. 

"Dragilor - le-am spus gazdelor mele -, până să citesc acest document, n-am bănuit nicio clipă că hainele de pe mine îi pot face atât de mult rău planetei". 

Văzând că le-am captat interesul, am deschis o pagină de internet pe smartphone și am început să citez: "Potrivit studiului, consumul de textile al populației europene este - după alimente, locuințe și transporturi - al patrulea mare factor de presiune asupra mediului. 

În anul 2017, doar pentru consumul de îmbrăcăminte, încălțăminte și articole de uz casnic al unui locuitor din Uniunea Europeană s-au folosit aproximativ 1,3 tone de materii prime și 104 de metri cubi de apă. Aproximativ 85% din aceste materiale și 92% din cantitatea de apă folosite pentru producerea lor au fost consumate în alte regiuni ale lumii.

Același grup de produse provoacă (după alimente) a doua cea mai mare presiune asupra utilizării terenurilor și, de asemenea, o cantitate considerabilă de poluare chimică a pământului și apei, inclusiv poluare cu microfibrele din plastic degajate prin spălare. 

Studiul mai arată că producția de îmbrăcăminte, încălțăminte și textile de uz casnic pentru europeni a provocat 654 kg de emisii echivalente de CO2 pe cap de locuitor al UE, ceea ce face ca textilele să fie a cincea cea mai mare sursă de emisii de CO2 legate de consumul privat. Aproximativ trei sferturi din aceste emisii au avut loc în afara UE". 

Un calcul șocant!

În timp ce citeam, Maxi a pus repede mâna pe creion și hârtie și a început să calculeze. După ce a tras linie și a adunat, a privit-o îngrozit pe nevastă-sa, de parcă ar fi văzut un monstru. S-a ridicat în picioare și, arătând cu degetul spre ea, a exclamat cu voce tremurândă: "Tu, cu garderoba ta blestemată, ai poluat planeta! Tu ești cauza încălzirii globale! Iar eu, inconștientul, am finanțat catastrofa din propriul buzunar". 

Speriat de întorsătura pe care o luaseră lucrurile, m-am ridicat rapid de la masă și, scuzându-mă că am o treabă urgentă, am șters putina. 

Abia după un an m-am reîntâlnit cu Maxi. Era singur. De cum m-a zărit, m-a luat în brațe și m-a spus: "Ioane, nici nu știu cum să îți mulțumesc. Dacă nu erai tu, se duceau naibii planeta și toată averea mea". Apoi, mi-a povestit că nevastă-sa a înțeles, în sfârșit, cât rău i-a făcut omenirii prin consumul ei exagerat și a convenit să nu își mai schimbe garderoba de trei ori, ci doar de două ori pe an. 

La finalul destăinuirii, am exclamat emoționat: "Oh, ce sacrificiu măreț! Nevastă-ta e o adevărată sfântă!"