Persoanele cu handicap fac industrie și prestări de servicii în "ateliere" de apartament

Într-un atelier al Societății Cooperative Meșteșugărești "Carpemat Nev", trei bărbați tineri, trecuți de 30 de ani, confecționează perii de sârmă. Soarta a fost vitregă cu ei, punându-le viața sub povara unui handicap. Cei trei au refuzat să se recunoască învinși, să rămână în afara societății. S-au străduit să se integreze, să dobândească o calificare, un loc de muncă, să trăiască din propriul salariu, să fie independenți.

Gabriel Gămălan este confe-ționer perii și ambalaje de carton. Lucrează de cinci ani în această meserie pe care o face de nevoie. Ar fi vrut să practice meseria de maseur, dar nu a avut bani pentru taxa de școlarizare. Ionel Gabriel este muncitor necalificat. A căutat multă vreme un loc de muncă. Peste tot a lăsat cereri, dar n-a primit niciun răspuns. Numai "Carpemat Nev" i-a oferit un loc de muncă.

Radu Rareș lucrează de șapte ani la această unitate. La 31 de ani vrea să se pensioneze pe caz de boală, pentru că din muncă nu se mai poate trăi.

Cei trei au salarii brute cuprinse între 670 lei și 770 lei, dar din luna noiembrie 2010 și până în prezent au primit lefurile ciuntite. "Carpemat Nev" n-a putut achita decât avansul salarial, adică 30 - 35% din suma totală. În această situație se află toți cei 14 membri cooperatori, în frunte cu președintele George Geacarel. Societatea are tot mai puține comenzi, a adunat datorii și nu mai poate asigura salariile.

Pe hârtie, SCM "Carpemat Nev" este o unitate protejată autorizată, întrucât 12 dintre cei 14 membri cooperatori sunt persoane cu handicap (cu mult peste cota de minimum 30%). Acest statut ar trebuie să-i creeze o poziție privilegiată în piață, față de ceilalți agenții economici.

În primul rând, ar putea face afaceri cu statul, fără licitație, prin atribuirea directă a contractelor de achiziții publice. Pe de altă parte, clienții (indiferent că sunt autorități, instituții, agenți economici) ar fi interesați să-i lanseze comenzi, întrucât ar beneficia de o facilitate substanțială: n-ar mai fi obligați să angajeze persoane cu handicap (în cuantumul stabilit de lege) sau să achite, în compensație, o anumită sumă la bugetul statului.

În ciuda statului său, "Carpemat Nev" are tot mai puțini clienți pentru periile, măturile, coșurile de răchită, lucrările de legătorie și produsele de croitorie. Cerere există, dar este acaparată de o concurență născută peste noapte. Piața este parazitată de sute de asemenea unități protejate pe care statul le-a autorizat fără să controleze dacă ceea ce au prezentat în acte corespunde cu ceea ce este pe teren.

Scăpat de sub control

Conform statisticilor oficiale, în anul 2004, existau doar 42 de unități protejate. În ele lucrau 999 de persoane cu handicap, respectiv 0,28% dintr-un total de 357.878 persoane încadrate în această categorie socială. În medie, în fiecare dintre aceste unități munceau 24 de persoane cu handicap. 40 dintre unități aparțineau sectorului cooperatist, iar 2 firme, celui privat.

După apariția Legii 448/2006, numărul unităților protejate autori-zate de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) a crescut de 7,3 ori, ajungând la 307. A urmat o nouă modificare de lege, în 2009, și un salt la 496 de unități.

"În 1996, doar în cooperația meșteșugărească existau unități speciale pentru persoanele cu handicap. La acea dată funcționau 30 de asemenea unități coope-ratiste, cu peste 4.000 de lucrători din această categorie. Astăzi, există aproape 500 de unități protejate autorizate, cu cel mult 1.200 lucrători cu handicap. În județul Constanța sunt 20 de asemenea unități, din care doar 4 aparțin cooperației meșteșugărești" - a declarat, George Geacarel, care deține și funcția de președinte al Ligii Naționale a Persoanelor cu Handicap.

Din aceste date statistice rezultă că instituirea statutului de unitate protejată autorizată a dus la o explozie de astfel de firme, în schimb a scăzut dramatic numărul persoanelor cu handicap angajate de ele. Procesul s-a adâncit pe măsură ce au sporit avantajele fiscale aferente acestui statut.

Concluzia este clară: legislația actuală nu este în beneficiul persoanelor cu handicap, ci al firmelor. Mai precis, în beneficiul anumitor firme sau persoane fizice care se folosesc de scăpările legii și de lipsa controlului din partea instituțiilor statului.

Metodele sunt simple: folosirea unităților protejate autorizate ca paravan, pentru a evita licitațiile și a acapara comenzile; falsuri în facturi și contracte, pentru a se mima activitatea de producție sau de prestări de servicii; angajarea persoanelor cu handicap doar pe hârtie.

O simplă lectură a listelor prezentate pe site-ul Direcției Generale Protecția Persoanelor cu Handicap ne arată că mare parte dintre unitățile protejate autorizate, care execută producție și servicii, au sediul social în apartamente de bloc. Legislația actuală este cu adevărat performantă dacă a reușit să mute activitățile cu caracter industrial și prestările de servicii de pe sol la etajele 8 și 10.

Alte minuni se regăsesc în bi-lanțurile contabile ale acestor uni-tăți. Dacă inspectorii Ministerului Muncii le-ar lectura ar avea "bucuria" să constate că firme cu numai unu sau doi angajați, și aceia cu handicap, realizează cifre de afaceri de zeci de miliarde de lei vechi.

Este clar: statul a scăpat situația de sub control (sau mai bine zis nu a controlat-o niciodată). În lipsa acestuia, legislația actuală a generat un sistem clientelar, parazitar. Competiția pe piață este denaturată, iar bugetul statului e fraudat.

Cei care suferă cu adevărat sunt tocmai cei pe care soarta i-a lovit cel mai rău: persoanele cu handicap. Unitățile care creează locuri de muncă reale pentru ele, care le ajută cu adevărat să se integreze în societate, precum "Carpemat Nev", sunt scoase din piață, nevoite să-și restrângă activitatea și, în cele din urmă, să-și închidă porțile. Oameni precum Gabriel Gămălan, Ionel Gabriel și Radu Rareș nu vor mai găsi niciodată un loc de muncă și vor fi obligați să devină o povară pentru familiile lor și pentru bugetul statului.