Prelungirea crizei politice ar afecta grav economia României

În prima zi după căderea Guvernului Boc, în presa de specialitate din România au apărut următoarele titluri care au legătură cu evenimentul: "Căderea guvernului nu a surprins bursa", "Cursul de schimb se menține relativ stabil, în ciuda căderii guvernului", "Căderea guvernului pune noi presiuni pe ratingurile României", "Guvernanții presează, leul și bursa cedează", "Criza politică afectează încrederea investitorilor străini", "Deși guvernul a căzut, cursul nu a depășit pragul de 4,3 lei/euro", "Guvernul a fost demis. Economia duce povara inconștienței politice. Cum comentați?", "Dezbateri în presa externă: Va da FMI un vot de neîncredere României?".

Însetați de putere
Titlurile enumerate arată, în principal, că piața valutară și de capital nu au fost șocate de demiterea guvernului, că leul și bursa nu au suferit prăbușiri spectaculoase. Este drept, au fost și unii autori, mai nevricoși, care au încercat să dea o interpretare catastrofică variațiilor minore, nesemnificative ale unor indici bursieri și ale monedei noastre naționale în raport cu euro. Majoritatea gazetarilor economici și-au păstrat luciditatea și nu s-au lăsat cuprinși de isterie.
Unele dintre titluri fac referiri la efecte posibile: scăderea ratingului de țară și a încrederii investitorilor străini, sancțiuni din partea FMI, creșterea dificultăților cu care se confruntă economia națională. Asemenea consecințe sunt posibile, într-adevăr, dar numai dacă se va prelungi prea mult criza politică și dacă viitorul guvern nu va adopta rapid un program economic care să răspundă așteptărilor mediului de afaceri, ale societății în ansamblu.
Coaliția PSD - PNL - PC - UDMR, preocupată mai curând de alegerile prezidențiale, propune prelungirea stării de incertitudine. Ea a avansat ideea unui guvern condus de un independent, cu misiunea de a pregăti scrutinul și care ar urma să trăiască doar două luni. După alegeri, acesta ar trebui să predea ștafeta unui guvern de politicieni.
Este evident că o asemenea soluție răspunde doar intereselor partidelor politice care vor să preia puterea, nicidecum intereselor economiei și societății. Acestea au nevoie de măsuri care să încurajeze relansarea afacerilor și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, de investiții publice care să dea de lucru unui număr cât mai mare de firme și de oameni, de reforme, care să ducă la scăderea birocrației și a cheltuielilor bugetare.

Constrângeri și…
Indiferent cine și când va prelua puterea executivă a țării, deciziile sale vor fi supuse mai multor constrângeri: criza economică mondială, deficitele și dezechilibrele acumulate în economia națională, angajamentele asumate prin acordul de împrumut cu FMI și Uniunea Europeană, amenințările de pe piețele valutare, de capital și energetice.
Cea mai importantă și așteptată decizie este cea legată de bugetul pe 2010. De modul în care acesta va fi proiectat depind îndeplinirea obligațiilor față de FMI, viitorul economiei naționale.
Potrivit Legii finanțelor publice, proiectul legii bugetului pentru anul următor trebuie depus în Parlament până în data de 15 octombrie. Evident, acest lucru nu se va mai întâmpla. În plus, momentul adoptării legi se va prelungi cu atât mai mult cu cât criza politică va fi mai îndelungată.
Din această cauză, în primele luni ale lui 2010 se va ajunge la blocarea investițiilor, a decontărilor în contractele de achiziții publice pe care instituțiile publice le au în derulare, la amânarea returnărilor de TVA, la blocaj economico - financiar în lanț, la diminuarea produsului intern brut și a încasărilor bugetare.

… antireformă
Viitorul guvern va trebui, pe de altă parte, să facă reformele la care România s-a angajat prin acordul de împrumut: cea a sistemului de salarizare din sectorul bugetar, a sistemului de pensii și să adopte Legea responsabilității fiscale.
Dacă ajunge la putere, cum ar putea coaliția care a dărâmat Guvernul Boc să le înfăptuiască, câtă vreme este adversara declarată a reformelor? Moțiunea de cenzură "Decât muncă fără rost, mai bine puțin și prost" promovată de PNL și UDMR a avut scopul explicit de a bloca proiectul Legii privind salarizarea unitară a personalului.
Pe aceeași linie antireformistă se plasează atacarea la Curtea Constituțională, de către cele două partide, a Legii de restructurare a agențiilor guvernamentale. Aplicarea legii reprezintă o lovitură cruntă pentru clientela politică, întrucât în cele 112 agenții vor rămâne doar 33.900 de posturi din cele 43.268 existente la 1 august 2009.
Mai trebuie amintit un pericol. Venirea la putere a coaliției PSD - PNL - PC – UDMR repune în mișcare mecanismul algoritmului politic de împărțire a funcțiilor de conducere din aparatul guvernamental central și local, din guvern, ministere, prefecturi, structuri deconcentrate, regii, companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat.
Pentru că, de data aceasta, sunt mai multe partide la împărțeală, vor trebui create posturi de conducere pentru toate poftele. Ca urmare, în loc să se reducă, să se simplifice, așa cum este necesar, aparatul birocratic se va umfla, iar cheltuielile bugetare vor crește.

O amenințare națională
Venirea la putere a unor forțe politice care pun mai presus interesele lor politice și economice decât interesele generale, care vor bloca reformele și nu vor sprijini mediul de afaceri, va duce la adâncirea crizei economice și sociale a României, la neîndeplinirea obligațiilor sale internaționale. Aceasta este amenințarea cea mai mare la adresa națiunii noastre, amenințare apărută în urma votului din 13 octombrie 2009, din parlamentul țării.