Prețul oțelului, migrația forței de muncă și cursul de schimb valutar au înghițit profitul șantierelor navale

Șantierele navale din România ar trebui să fie mulțumite dacă scot un dolar profit în acest an. Am trecut de jumătatea lui 2008 și rezultatele lor financiare nu sunt de loc încurajatoare. Industria navală autohtonă are capacitățile de producție ocupate cu comenzi până în 2011 – 2012, dar, în ciuda mulțimii contractelor semnate, a cererii mari de nave noi, comenzile nu aduc profit, ci pierderi.

Mecanismul pierderii
La prima vedere, situația este paradoxală. Lucrurile se clarifică, însă, când pui sub lupă mecanismul economic asociat acestei industrii. Toate necazurile pornesc de la faptul că navele au un ciclu lung de fabricație. De la momentul semnării contractului dintre clienți și șantierele navale până la livrarea navelor către clienți trec trei – patru ani, perioadă în care se pot produce schimbări economice majore, în dezavantajul industriei navale.
În clipa semnării contractelor de construcție a navelor, piața arată într-un anumit fel, din punct de vedere al prețurilor navelor, al metalului, echipamentelor, materialelor, energiei electrice, gazelor, forței de muncă și creditelor. Clauzele contractuale reflectă condițiile din acel moment. Costurile de producție estimate de șantierele navale par a fi acoperite de prețurile negociate cu armatorii, iar dacă ar putea livra, pe loc, navele contractate, șantierele ar obține un profit mulțumitor.
Problema este că, pe parcursul celor trei – patru ani până la finalizarea navelor, în timp ce condițiile din contracte rămân bătute în cuie, prețurile din economia reală o iau razna și depășesc, de multe ori, orice anticipație a pieții. Costul efectiv de producere a navelor ajunge să fie cu mult mai mare decât cel prevăzut la încheierea contractelor, astfel că șantierele navale nu numai că nu obțin profit, dar ajung să lucreze în pierdere.

Exod de… productivitate
Gelu Stan, directorul general executiv al Asociației Naționale a Constructorilor de Nave (ANCONAV), afirmă că, în ultimii trei ani, industria navală din țara noastră s-a confruntat cu trei mari probleme: evoluția negativă a prețul tablei, migrația masivă a forței de muncă și cursul de schimb leu – euro defavorabil.
"Prețul tablei a crescut enorm de mult. A depășit chiar cifra istorică de 1.000 de euro pe tonă, preț pe specificație. Din această cauză, produsele realizate în domeniul naval sunt foarte scumpe" – afirmă Gelu Stan. La bursele de mărfuri ale lumii, prețul minereului de fier și cel al oțelului aproape că s-au dublat din noiembrie 2007 până astăzi.
"De la jumătatea anului 2006 și până în iulie 2008, sectorul naval din România a pierdut peste 6.500 de salariați. Mulți dintre ei au plecat să muncească afară. Să recunoaștem că, în America și Europa de Vest, salariul este mult mai mare și mai atractiv decât cel din România. Din cauza migrației forței de muncă, a început să scadă eficiența șantierelor navale românești. A crescut volumul de muncă necesar pentru prelucrarea unei tone de oțel, deci au crescut costurile. Din cauza aceasta, navele produse în România nu mai sunt atât de competitive" – afirmă șeful ANCONAV (care deține, totodată, funcția de director ge-neral al Șantierul Naval Damen Galați).

Frâna migrației
În aceste condiții, singura soluție pentru stoparea plecărilor este majorarea substanțială a salariilor, ceea ce duce la creșterea costurilor de producție. Conducătorii șantierelor speră că salariile mărite vor aduce nu doar o stabilitate mai mare a lucrătorilor, dar și un plus de productivitate. Ei consideră că un muncitor, un maistru, un inginer mai bine plătit va munci mai bine, mai mult, va fi mai creativ și mai responsabil. Istoria muncii industriale arată, însă, că măririle de salariu nu duc la creșterile de producție scontate, dacă nu sunt îndeplinite multe alte condiții privind organizarea activităților de producție.
"Pentru a stopa migrația la Șantierul Naval Damen Galați, am mărit salariile la nivelul celor de la Daewoo – Mangalia Heavy Industries și Aker Tulcea. În momentul de față, s-a observat o oarecare diminuare a plecărilor. Peste un an, maxim doi, se va inversa curentul. Mare parte a celor care au plecat în Europa și America se vor întoarce. Este adevărat că nu în totalitate, deoarece unii lucrători se vor reprofila" – spune Gelu Stan.
În 2006 și 2007, cursul de schimb valutar a fost defavorabil industriei navale românești, tocmai pentru că peste 90% din producția sa a fost destinată exportului. Șantierul Naval Damen Galați a închis anul financiar 2007 cu o pierdere de 7,5 milioane euro, egală cu diferența de curs valutar din scriptele companiei.

Soluția? Nave de război!
L-am întrebat pe șeful ANCONAV cum de reușesc șantierele navale din Japonia și Coreea de Sud să obțină profit. Ele nu au, la rândul lor, probleme cu prețul oțelului? "Așa este, dar, în privința forței de muncă, nu au înregistrat un așa mare deficit. Șantierele navale din Mangalia și Constanța au fost nevoite să importe forța de muncă din Orientul Îndepărtat: chinezi, vietnamezi, sry-lankezi. Cel din Galați a recrutat bulgari și ucraineni, care sunt mai scumpi cu 30 – 35%, față de forța de muncă autohtonă."
Cum va evolua industria navală în viitorul apropiat? "În urmă cu doi ani, creșterea ei a atins apogeul. Ne așteptăm ca, în următorii doi ani, să se producă o inversare a dinamicii" – spune Gelu Stan.
Șantierele navale românești sunt obligate să găsească soluții la provocările unor timpuri pline de incertitudini și riscuri. După o perioadă de creștere avântată și plină de optimism, shipping-ul și industria navală mondială, economia întregii lumi încep să se teamă de recesiune.
Ce e de făcut pentru a depăși, fără suferințe prea mari, inevitabila criză globală. Trebuie schimbat portofoliul de comenzi – spune șeful ANCONAV. Dacă ești pus în fața unor măriri de salarii și de prețuri, trebuie să produci nave cu valoare adăugată mai mare. "Singura cale de a supraviețui este să schimbi portofoliul de fabricație. Din păcate, cel mai mult vor fi afectate șantierele care nu fac acest lucru la timp. Damen Galați a trecut la producția de nave militare. Am început debitarea tablelor la primele două nave pentru marina olandeză. Ne orientăm spre navele militare, pentru că au valoare adăugată mare, din care se poate asigura creșterea de salarii. Nu în ultimul rând, pregătirea profesională a salariaților trebuie ridicată, în concordanță cu noile cerințe. Dacă nu producem o schimbare, riscăm să ne ducem spre faliment."