Prețurile alimentelor saltă în ritmul speculațiilor bursiere

Creșterea prețurilor la alimentele de bază nu-i preocupă doar pe români. Tema se află încă din luna ianuarie pe agenda organismelor internaționale.

La finele lunii trecute, liderii statelor din G20 își puneau problema ca, înainte de a găsi soluții la majorarea prețurilor, să afle, mai întâi, răspunsul la întrebarea: ce anume le face să urce?
Piața alimentelor s-a tensionat după ce ONU a publicat ultimul indice al prețurilor produselor alimentare. Acesta arată că a avut loc o creștere de 32% la prețurile en-gros, în a doua jumătate a anului 2010. Bursele au reacționat imediat la această știre și investitorii au speculat, mizând pe ipoteza creșterii prețurilor și în 2011.
Cotațiile tot mai înalte au stimulat ideea unei posibile crize alimentare, ceea ce a condus la prețuri și mai mari. S-a intrat, astfel, într-un cerc vicios al scumpirii artificiale a alimentelor, de care profită în primul rând marii angrosiști.
Cei ce dețin stocurile majore de cereale, carne și zahăr, cele mai multe contracte de legume și fructe proaspete dau drumul produselor pe piață atât cât trebuie pentru a susține emoțiile de pe bursă. De aceea, nu trebuie să ne mire că traficul de cereale (de produse agroalimentare, în general), a scăzut abrupt în portul Constanța.
Executivul Uniunii Europene consideră că nu sunt justificate temerile privind repetarea crizei prețurilor alimentare din 2007 - 2008. Se consideră că indicele publicat de ONU este mult prea grosier, prea general, fiecare dintre piețele agroalimentare ale lumii având propria dinamică.
În ultima vreme, s-a speculat mult pe ideea că actuala creștere a prețurilor ar fi efectul sporirii cererii economiilor emergente. Dar ipoteza nu este susținută de date statistice și explicații științifice. De altfel, se poate observa și cu ochiul liber că dinamica abruptă a scumpirii alimentelor diferă de cea a creșterii respectivelor economii.
Nici argumentele legate de impactul condițiilor atmosferice neprielnice nu justifică scumpirile de azi, dacă avem în vedere că, în anul agricol 2007 - 2008, recoltele au fost grav amputate de secetă.
Este lipsită de seriozitate și încercarea de a da vina pe prețurile energetice. Să ne amintim că, în iulie 2008, barilul de țiței era cotat cu 145 de dolari, în vreme ce acum se situează la 102 dolari.
Oficialii UE cred, pe bună dreptate, că mecanismele piețelor financiare sunt răspunzătoare de actualele prețuri agroalimentare. Ele le fac să urce sau să coboare fără nicio legătură cu realitățile din agricultură.
De altfel, prognozele UE privind piețele și venitul agricol la nivel comunitar, pentru intervalul 2010 -2020, indică o continuă creștere a recoltelor de cereale, chiar dacă ritmul va fi lent, de 0,5% în medie pe an.
Ceea ce se întâmplă astăzi cu prețurile alimentare nu diferă de evoluția prețurilor petroliere. După cum se cunoaște, ca efect al crizei economice, cotațiile barilului de petrol au scăzut de la 145 la 33 de dolari, în intervalul iunie - decembrie 2008. Când au ajuns la cel mai scăzut nivel, se poate spune că cererea reală de țiței și oferta s-au întâlnit, în sfârșit, și că diferența până la 145 de dolari era în cea mai mare măsură rodul speculațiilor bursiere.
După ce economia a început să iasă din criză, prețurile hidrocarburilor au reintrat sub controlul speculatorilor și au urcat la peste 102 dolari. Episodul din timpul crizei egiptene este relevant. Deși nu exista niciun pericol real de blocare a traficului petrolier pe Suez, jucătorii de pe bursă s-au folosit de aceste temeri pentru a ridica prețul cu șase dolari în două săptămâni.