Războiul care ne costă 40% din PIB

Am auzit de-a lungul timpului mulți reprezentanți ai Fiscului spunând că vor să-i determine pe agenții economici să conștientizeze că trebuie să fiscalizeze toate veniturile. Aceasta s-ar rezuma la informarea agentului economic că, dacă încalcă legea, va fi prins și pedepsit în fel și chip: amenzi, suspendarea activității, confiscarea mărfurilor și câștigurilor, obligarea la plata sumelor datorate, pentru care se calculează accesorii, punerea bunurilor sub sechestru, executarea silită, darea pe mâna procurorilor. În esență, conștientizarea se rezumă la insuflarea fricii de sancțiune.

Eu unul sunt convins că nu există agent economic care să nu fie conștient de aceste lucruri. Alta este problema. Conștiința fiscală duce dintotdeauna o continuă luptă cu interesul economic. Dar când taxele și impozitele sunt prea multe și prea grele, agentul economic riscă și încalcă legea, pentru că interesele sale sunt puse în pericol. Vorba aceea: conștiința trece prin burtă.

Unii agenți economici își asumă asemenea riscuri chiar și atunci când povara fiscală este suportabilă pentru ei. Speculează slăbiciunile sistemului, incapacitatea lui de a controla toate afacerile, permeabilitatea la corupție și viteza scăzută de reacție.

Realitatea demonstrează că, în România, în 40% dintre cazuri conștiința fiscală pierde bătălia în fața interesului economic (conform informațiilor oficiale, la cel mai înalt nivel, evaziunea fiscală se ridică la 40% din PIB).

Nu conștientizarea (formarea culturii fiscale) trebuie să fie obiectivul instituțiilor statului, ci reducerea amenințărilor la adresa intereselor agenților economici. Taxele și impozitele trebuie aduse la nivelul suportabilității. Pe de altă parte, controlul trebuie direcționat spre sectoarele și firmele cu risc mare de evaziune fiscală.