Eurostat – Oficiul de Statistică al Uniunii Europene – a dat publicității estimările privind produsul intern brut realizat în economia comunitară, în trimestrul II 2009. Pe ansamblul zonei euro, PIB a scăzut cu 0,1% față de trimestrul I. La nivelul UE, declinul a fost de 0,3%. Comparativ cu trimestrul II 2008, PIB a fost mai mic cu 4,6%, respectiv 4,8%.
Evadați și prizonieri
Datele sintetice, mediile nu spun prea multe. În schimb, cele analitice, pe țările membre sunt de-a dreptul spectaculoase. Ele arată că unele state au înregistrat creșteri ale PIB în trimestrul II 2009, comparativ cu trimestrul precedent, deci au evadat din recesiune. Printre performere se numără Germania (creștere 0,3%), Grecia (0,3%), Franța (0,3%), Portugalia (0,3%) și Slovacia (2,2%). Suedia a stopat declinul și a trecut la creșterea zero.
Plutonul țărilor care au rămas prizonierele crizei este mult mai mare. Din el fac parte: Belgia (- 0,4%), Austria (- 0,4%), Italia (- 0,5%), Marea Britanie (- 0,8%), Olanda (- 0,9%), România (- 1,2%), Letonia (- 1,6%), Ungaria (- 2,1%), Estonia (- 3,7%) și Lituania (- 12,3%).
Modelul recesiunii
Mult mai interesante sunt datele de tendință, care arată dinamica PIB. Ele spun că a avut loc o schimbare remarcabilă în economia comunitară, că aceasta se îndreaptă spre ieșirea din criză. La nivelul Europei celor 27, evoluția PIB (comparativ cu trimestrul anterior) a fost următoare: - 0,4%, în trimestrul III 2008; - 1,8%, în trimestrul IV; - 2,4%, în trimestrul I 2009; - 0,3%, în trimestrul II. Deci, după ce a debutat în trimestrul III 2008, criza economică a atins apogeul în trimestrul I 2009, pentru ca, din trimestrul II, să scadă brusc din intensitate.
O asemenea evoluție a crizei a avut loc în mai toate țările co-munitare, iar România a respectat "modelul". În cazul țării noastre, dinamica PIB, din trimestrul III 2008 până trimestrul II 2009, a fost următoarea: - 0,1%; - 2,8%; - 4,6%; - 1,2%. Excepția o reprezintă Litu-ania, a cărei economie continuă să se înrăutățească: - 0,3%; -1,4%; - 10,2%; - 12,3%.
De la Berlin la Beijing
După Germania și Franța, Japonia a anunțat că a ieșit din criză. După o serie negativă a PIB (- 0,7; - 3,6%; - 3,8%), în trimestrul II 2009 a fost consemnată o creștere de 0,9%. Statele Unite sunt și ele pe drumul bun (- 0,7%; -1,4%; -1,6%; - 0,3%).
Economia Chinei dă și ea semne de revenire. În iulie 2009, producția industrială a crescut cu 10,8% față de aceeași lună a anului precedent, în vreme ce vânzările cu amănuntul au sporit cu 15,2%. În schimb, importurile au scăzut cu 14,9%, iar exporturile, cu 22,9%, economia chineză bazându-se mai mult pe consumul intern.
Lecția istoriei
Toate datele indică același lucru: motoarele economiei mondiale au repornit. După ce vreme de doi – trei ani a făcut supraproducție, economia a avut nevoie de nouă luni să consume cea mai mare parte a stocurilor și să reașeze prețurile. Din momentul în care oferta de mărfuri a scăzut sub cerere, iar prețurile au devenit, din nou, atractive, producătorii au început să-și reia lucrul.
Mai peste tot în lume, producția crește controlat, în funcție de comenzile existente. Oamenii de afaceri, managerii au învățat lecția crizei și nu se mai aventurează să producă pe stoc. Sunt preocupați să încheie contracte ferme, să aibă garanția desfacerii și a încasării contravalorii mărfurilor livrate.
Procesul de ieșire din criză trebuie grăbit, iar pentru aceasta este nevoie să fie stimulate, prin măsuri guvernamentale, cererea, consumul. Unele măsuri au dat roade. Peste tot în lume au fost pompate sume uriașe în sistemul bancar, care dă semne de sănătate. Falimentele bancare s-au oprit, iar creditul este tot mai accesibil.
Guvernele lumii lansează programe de investiții publice, pentru a da de lucru constructorilor și industriei. Cele mai multe vizează mediul, sursele alternative de energie, economisirea energiei, infrastructura și pregătirea forței de muncă.
Multe dintre aceste programe sunt la început, în faza de proiectare, de elaborare a documentației. Primele rezultatele se vor vedea abia în trimestrul IV 2009 sau în prima parte a lui 2010. Până atunci, economia mondială va trebui să iasă din criză pe propriile picioare, bazându-se mai puțin pe comenzile primite de la stat.