Strategia de a nu face nimic pentru economia națională

Ministerul Economiei a pus în dezbatere publică proiectul "Strategiei Naționale pentru Competitivitate 2014 - 2010". Potrivit inițiatorilor, documentul a fost elaborat în urma consultărilor cu mediul privat. Rolul strategiei ar fi acela de a oferi o viziune asupra viitorului economiei românești și de a stabili prioritățile de acțiune și obiectivele ce trebuie urmărite pentru creșterea competitivității ei pe piața mondială. Una dintre prioritățile strategice de acțiune în perioada 2014 - 2020 este promovarea a 10 sectoare de activitate, cu "potențial de specializare inteligentă" nevalorificat în întregime și în care rata de investiții străine directe este redusă. Sunt propuse următoarele sectoare:

- turism și ecoturism;

- textile și pielărie;

- lemn și mobilă;

- industrii creative;

- industria auto și componente;

- tehnologia informațiilor și comunicațiilor;

- procesarea alimentelor și a băuturilor;

- sănătate și produse farmaceutice;

- energie și management de mediu;

- bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit și acvacultură), biofarmaceutică și biotehnologii.

Cei ce au lucrat la acest document sunt convinși că, dacă ar investi inteligent în aceste sectoare, oamenii de afaceri români ar avea mai multe șanse în competiția pe piața externă. Să presupunem că așa stau lucrurile, că evaluările lor sunt corecte. Întrebarea este: ce face statul pentru a pune în aplicare strategia, cum va încuraja investițiile în aceste sectoare? Deloc surprinzător, strategia omite să ne lămurească în această privință. O astfel de atitudine este definitorie pentru guvernanții români. Ei au doar pretenții: mediul de afaceri privat trebuie să investească, să facă producție, export și profit; mediul de afaceri privat trebuie să plătească impozite și taxe cât mai multe! În schimb, statul nu are nicio obligație să sprijine agenții economici. Documentul este mai curând un inventar al piedicilor din calea creșterii competitivității românești. Nicăieri în cuprinsul lui nu se spune cine, când și cum le va înlătura. În loc de soluții, strategia oferă… deziderate. Spre exemplu: se vorbește despre necesitatea reducerii poverii fiscale și a parafiscalității asupra companiilor fără să se spună ce dări ar trebui eliminate sau reduse și până când anume; se vorbește de reducerea birocrației în administrația publică, dar se evită subiectul autorizațiilor, avizelor și declarațiilor ce trebuie eliminate. Executivul ar trebui să știe că nu se poate vorbi de competitivitate economică fără o competitivitate guvernamentală sau, cu alte cuvinte, fără o bună guvernare. Strategia Națională pentru Competitivitate 2014 - 2020 ar trebui să fie în primul rând un angajament al Guvernului României că va face ceva pentru economie sau, cel puțin, că nu-i va mai da la cap. Astfel stând lucrurile, strategia pusă în dezbatere publică nu clarifică nimic, nu rezolvă nimic, e total inutilă. Ca multe alte documente "strategice" emise de guvernele din ultimii 25 de ani, va fi dată uitării imediat ce va fi adoptată. Apropos, pe vremea când la con-ducerea Ministerului Economiei era Varujan Vosganian, s-a lucrat luni de zile la strategia de reindustrializare a României. S-a făcut mare tam-tam, s-au organizat întâlniri pe domenii de activitate cu sute de reprezentanți ai oamenilor de afaceri. Se mai spune ceva despre această strategie? Primul care a uitat de ea este chiar Ministerul Economiei.