Suflă vântul poluării în munții de minereu de la "Comvex"

1083

Articole de la același autor

Dacă ar ține-o tot într-o ploaie, acest articol nu ar mai avea obiect și subiect. Nu aș mai avea de ce să scriu despre poluarea aerului în terminalele de minereu și cărbune din portul Constanța, pentru simplu fapt că aceasta nu ar exista. Dumnezeu a inventat aspersorul ceresc care asigură servicii gratuite pentru operatorii de minerale, dar - ce păcat! - îl pune prea rar în funcțiune. În schimb, Cel de Sus nu este zgârcit cu energia eoliană. Zilnic pornește turbosuflanta vântului peste munții de minereu, de cocs, de bauxită ori cărbune, provocând nori de praf roșu-negru. Așa că operatorii portuari trebuie să rezolve problemele ecologice pe banii lor.

O definiție aparte
Compania "Comvex" SA - cel mai mare operator de produse minerale de la Marea Neagră - poate fi definită în fel și chip, dar neapărat trebuie tratată ca o mare problemă de mediu. În esență, ea înseamnă un flux anual, de 15 milioane de tone de minerale, în mișcare sau staționare sub cerul liber. Uriașa cantitate de materie se deplasează pe sus, pe cei 26 de km de bandă transportoare, discontinuă, a conveierelor. Șarpele de minerale urcă din magaziile navelor, în cupele graiferelor, pentru a se prelinge în buncăre și, de acolo, pe banda magistrală. Sare de la un punct de transfer la altul și ajunge în zonele de depozitare, pentru a lua forma munților de minereu, de cocs, de bauxită ori cărbune. Peste un timp, face drumul invers, ajungând în pântecele altor nave ori în cuvele trenurilor de marfă. Mișcarea și staționarea milioanelor de tone de granule de minerale, a căror mărime ajunge până la nivelul micronilor, se petrece în aer liber, într-un spațiu întins de expunere, de 70 ha. Nu ar fi nicio problemă, de nu ar exista forțe, precum vântul și gravitația, care să scuture șarpele mineral și să ridice norii de particule poluante. Iar zona aceasta de coastă a Mării Negre nu se poate plânge că n-are parte, aproape zilnic, de vântoase, de la firava briză până la groaznica furtună. Toate acestea înseamnă problema de mediu numită "Comvex".

În corzile Mediului
Când statul român a construit terminalul de minerale, nu și-a bătut capul cu ecologia. Era interesat doar de chestiunile economice ale afacerii: cantități operate și eficiență. Tehnologia folosită - de fabricație românească - trebuia să satisfacă doar aceste cerințe, nu și problemele de mediu. A considerat că, plasând terminalul ceva mai depărtate de zona rezidențială a Constanței, va reduce impactul norilor de praf mineral asupra orașului. Nu-l deranja faptul că docherii și navigatorii sunt nevoiți să respire aerul poluat.
Sarcina rezolvării gravei probleme ecologice a căzut pe umerii privaților care au cumpărat compania în 1997. Abia atunci, în capul statului, s-a trezit conștiința că mediul trebuie protejat, și a început să le ceară investitorilor să rezolve problema.
"Pe noi, autoritatea de mediu ne-a ținut continuu în corzi. Bine ne-a făcut, că, dacă nu o făceau, poate ne moleșeam. Dacă ne-ar fi oprit activitatea era de rău. Ne-au ținut în tensiune, în exigență și a fost bine" - afirmă Viorel Panait, directorul general al SC "Comvex".

Tehnologie și perdea verde
Din 1997 și până în prezent, societatea a trecut prin mai multe etape de conformare la cerințele de mediu. Eforturile au fost concentrate asupra instalațiilor prin care se deplasează mineralele, pentru a preveni căderea pulberilor antrenate de vânt sau de gravitație. Astfel, au fost modernizate zonele în care materia primă este transferată de pe o bandă pe alta și, în punctele cheie, au fost amplasate mașini de făcut ceață. Acestea lucrează în tandem cu instalațiile de încărcare și transport. În momentul în care se produce căderea minereului, ele intră automat în funcțiune, provocând ceața de apă, care fixează fracția minus zero - particula de bază a norilor de praf. "Împotriva poluării, nu se poate lupta cu lopata, ci doar cu tehnologia" - spune Viorel Panait. Iar sistemul acesta de umectare a mărfii a costat 2 milioane de euro.
Terminalul de minereu va fi înconjurat de o perdea de vegetație, cu rol protector. Au fost plantați, deja, 15.000 de copaci, pe o suprafață de 9 ha de teren. Soiurile adecvate - salcie, lemn câinesc, salcâm, plop, sălcioară - au fost stabilite, în baza un studiu științific, de către IPTANA. În prezent, o firmă specializată încasează 30.000 euro lunar pentru a se ocupă de puieți, să crească mari. Până când brâul verde va deveni un obstacol eficient împotriva vântului și a prafului vor mai trece 8 - 10 ani.

Și totuși…
"Împreună cu autoritatea de mediu - afirmă directorul general -, am decis să intrăm într-un nou program, care va costa 6 milioane euro. Acesta cuprinde o tehnologie pentru derularea mărfurilor în punctele de transfer, care să nu folosească apa la curățarea instalației, ci tunuri cu aer, pentru proteja solul împotriva poluării. Se vor construi unu – două fluxuri de depozitare pentru mărfuri, vom achiziționa încă un pod descărcător de 65 tf și un flux de derulare."
Efortul investițional al companiei "Comvex", în domeniul protecției mediului, nu poate fi negat. Problema poluării generate de deplasarea mineralelor prin instalații este, în bună măsură, rezolvată. "În proporție de 80%" – precizează Panait. Dar cum rămâne cu munții de cărbune, cocs și minereu de fier, aflați în bătaia vântului? Ei reprezintă sursa norilor de praf care plutesc, din când, în când, peste port și oraș, care poluează aerul respirat de docherii și navigatorii aflați în zona terminalului. Pentru așa ceva nu există, oare, tehnologii antipoluare? Noi, avem informații că, dimpotrivă, alte porturi ale lumii au găsit rezolvarea. Dar, despre aceasta vom vorbi, într-o ediție viitoare.

Dacă ar ține-o tot într-o ploaie, acest articol nu ar mai avea obiect și subiect. Nu aș mai avea de ce să scriu despre poluarea aerului în terminalele de minereu și cărbune din portul Constanța, pentru simplu fapt că aceasta nu ar exista. Dumnezeu a inventat aspersorul ceresc care asigură servicii gratuite pentru operatorii de minerale, dar - ce păcat! - îl pune prea rar în funcțiune. În schimb, Cel de Sus nu este zgârcit cu energia eoliană. Zilnic pornește turbosuflanta vântului peste munții de minereu, de cocs, de bauxită ori cărbune, provocând nori de praf roșu-negru. Așa că operatorii portuari trebuie să rezolve problemele ecologice pe banii lor.

O definiție aparte
Compania "Comvex" SA - cel mai mare operator de produse minerale de la Marea Neagră - poate fi definită în fel și chip, dar neapărat trebuie tratată ca o mare problemă de mediu. În esență, ea înseamnă un flux anual, de 15 milioane de tone de minerale, în mișcare sau staționare sub cerul liber. Uriașa cantitate de materie se deplasează pe sus, pe cei 26 de km de bandă transportoare, discontinuă, a conveierelor. Șarpele de minerale urcă din magaziile navelor, în cupele graiferelor, pentru a se prelinge în buncăre și, de acolo, pe banda magistrală. Sare de la un punct de transfer la altul și ajunge în zonele de depozitare, pentru a lua forma munților de minereu, de cocs, de bauxită ori cărbune. Peste un timp, face drumul invers, ajungând în pântecele altor nave ori în cuvele trenurilor de marfă. Mișcarea și staționarea milioanelor de tone de granule de minerale, a căror mărime ajunge până la nivelul micronilor, se petrece în aer liber, într-un spațiu întins de expunere, de 70 ha. Nu ar fi nicio problemă, de nu ar exista forțe, precum vântul și gravitația, care să scuture șarpele mineral și să ridice norii de particule poluante. Iar zona aceasta de coastă a Mării Negre nu se poate plânge că n-are parte, aproape zilnic, de vântoase, de la firava briză până la groaznica furtună. Toate acestea înseamnă problema de mediu numită "Comvex".

În corzile Mediului
Când statul român a construit terminalul de minerale, nu și-a bătut capul cu ecologia. Era interesat doar de chestiunile economice ale afacerii: cantități operate și eficiență. Tehnologia folosită - de fabricație românească - trebuia să satisfacă doar aceste cerințe, nu și problemele de mediu. A considerat că, plasând terminalul ceva mai depărtate de zona rezidențială a Constanței, va reduce impactul norilor de praf mineral asupra orașului. Nu-l deranja faptul că docherii și navigatorii sunt nevoiți să respire aerul poluat.
Sarcina rezolvării gravei probleme ecologice a căzut pe umerii privaților care au cumpărat compania în 1997. Abia atunci, în capul statului, s-a trezit conștiința că mediul trebuie protejat, și a început să le ceară investitorilor să rezolve problema.
"Pe noi, autoritatea de mediu ne-a ținut continuu în corzi. Bine ne-a făcut, că, dacă nu o făceau, poate ne moleșeam. Dacă ne-ar fi oprit activitatea era de rău. Ne-au ținut în tensiune, în exigență și a fost bine" - afirmă Viorel Panait, directorul general al SC "Comvex".

Tehnologie și perdea verde
Din 1997 și până în prezent, societatea a trecut prin mai multe etape de conformare la cerințele de mediu. Eforturile au fost concentrate asupra instalațiilor prin care se deplasează mineralele, pentru a preveni căderea pulberilor antrenate de vânt sau de gravitație. Astfel, au fost modernizate zonele în care materia primă este transferată de pe o bandă pe alta și, în punctele cheie, au fost amplasate mașini de făcut ceață. Acestea lucrează în tandem cu instalațiile de încărcare și transport. În momentul în care se produce căderea minereului, ele intră automat în funcțiune, provocând ceața de apă, care fixează fracția minus zero - particula de bază a norilor de praf. "Împotriva poluării, nu se poate lupta cu lopata, ci doar cu tehnologia" - spune Viorel Panait. Iar sistemul acesta de umectare a mărfii a costat 2 milioane de euro.
Terminalul de minereu va fi înconjurat de o perdea de vegetație, cu rol protector. Au fost plantați, deja, 15.000 de copaci, pe o suprafață de 9 ha de teren. Soiurile adecvate - salcie, lemn câinesc, salcâm, plop, sălcioară - au fost stabilite, în baza un studiu științific, de către IPTANA. În prezent, o firmă specializată încasează 30.000 euro lunar pentru a se ocupă de puieți, să crească mari. Până când brâul verde va deveni un obstacol eficient împotriva vântului și a prafului vor mai trece 8 - 10 ani.

Și totuși…
"Împreună cu autoritatea de mediu - afirmă directorul general -, am decis să intrăm într-un nou program, care va costa 6 milioane euro. Acesta cuprinde o tehnologie pentru derularea mărfurilor în punctele de transfer, care să nu folosească apa la curățarea instalației, ci tunuri cu aer, pentru proteja solul împotriva poluării. Se vor construi unu – două fluxuri de depozitare pentru mărfuri, vom achiziționa încă un pod descărcător de 65 tf și un flux de derulare."
Efortul investițional al companiei "Comvex", în domeniul protecției mediului, nu poate fi negat. Problema poluării generate de deplasarea mineralelor prin instalații este, în bună măsură, rezolvată. "În proporție de 80%" – precizează Panait. Dar cum rămâne cu munții de cărbune, cocs și minereu de fier, aflați în bătaia vântului? Ei reprezintă sursa norilor de praf care plutesc, din când, în când, peste port și oraș, care poluează aerul respirat de docherii și navigatorii aflați în zona terminalului. Pentru așa ceva nu există, oare, tehnologii antipoluare? Noi, avem informații că, dimpotrivă, alte porturi ale lumii au găsit rezolvarea. Dar, despre aceasta vom vorbi, într-o ediție viitoare.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.4335 secunde