Turiștii români preferau litoralul bulgăresc încă de la 1936

Comparând relatările ziarului "Marea Neagră" cu prezentul, veți constata, stimați cititori, că multe dintre frământările, problemele și conflictele din viața Constanței de la 1935 - 1936 se repetă în zilele noastre.

"Păsările de pradă" ale Constanței

În acei ani, ca și astăzi, mulți dintre turiștii români preferau să meargă în sezonul estival la Varna. Era mai ieftin, iar bulgarii erau mai primitori.

În ediția din 5 iunie 1936, în articolul "În vederea sezonului", semnat cu pseudonimul Moș Sulcină, se spune: "Ca în toți anii și în anul acesta musafirii noștri și-au anunțat sosirea în număr foarte mare. Deși în mod oficial sezonul se deschide la 15 iunie c., păsările de pradă și-au întins aripile. Astfel, de unde până eri o cameră mobilată la periferie se închiria cu 500 - 600 lei lunar, iar la centrul orașului cu 800 - 1.200, astăzi, pentru aceleași camere se pretinde câte 4 - 5 și 6 mii de lei lunar. Ori, se știe că cei care vin să ne viziteze nu vin să fie jefuiți, ci vin să-și caute sănătatea și deci nimănui nu e permis să speculeze suferințele vizitatorilor. Din timp trebuie luate măsuri, din timp trebuie puși la locul lor, restauratorii, hotelierii, negustorii și șoferii, atrăgându-li-se atenția și impunându-li-se prețuri fixate de municipiu, prețuri care să nu întreacă prețurile localurilor din Varna, impunând în același timp tuturora o purtare cuvincioasă față de vizitatori și delicatețe în toate împrejurările și ocaziile. Să ieșim din orientalismul care până eri pusere stăpânire pe noi. Să nu forțăm pe vizitator să ia drumul Varnei. Să ne mulțumim cu un câștig mic, dar în schimb cu recunoștința suferinzilor, cum și cu reclama în bine pe care ni-ar face-o vizitatorii. Să se desinfecteze să se curețe în mod radical toate locuințele ce se pun la dispoziția vizitatorilor, căci numai așa putem evita criticile cari ni s´au adus în trecut și cari critici s´au răsfrânt asupra vieții noastre economice, căci vizitatorii în loc să ieie drumul spre Constanța, au nimerit la Varna.(…)." (am păstrat ortografia autorului - n.n.)

Năravurile unora dintre automobiliștii anului 1936, care prestau servicii publice de persoane în Constanța, nu diferă de cele ale unora dintre taximetriștii zilelor noastre. Iată ce se spune în articolul "Pentru autoritățile în drept", semnat S.: "O mână de indi-vizi s-au constituit în so-cietate cu scopul de a spe-cula populația din municipiu, pe străini și pe sezoniști. Este vorba de societatea automobilistică, de sub președinția d-lui Nicu Io-nescu. Această societate cu un capital redus și cu membri din foști și actuali proprietari de mașini și șoferi, impun clienților prețuri enorme și fără pic de rușine pretind câte 10 - 15 lei pe km. Nu se sfiesc ca la nenorociri și în cazuri de urgență să pretindă pentru o cursă mai mult chiar decât salariul pe o lună a unui funcționar. (…)"

De ce erau supărați docherii?

Climatul de muncă din portul Constanța nu s-a schimbat prea mult din 1936 până în prezent. Atunci, ca și astăzi, docherii erau nemulțumiți de contractele colective de muncă și solicitau creșterea salariilor în funcție de evoluția prețurilor. D. Munteanu, în articolul "Contractul colectiv de muncă din portul Constanța a fost denunțat" , relata următoarele: "Exasperați de scumpetea traiului și de faptul că, încă din anul 1933, nu s´au mai revizuit prețurile de muncă din contractul colectiv din portul Constanța, muncitorii constituiți în Sindicatul Docherilor, în urma mai multor consfătuiri și față de prețurile de foame cu care este plătită munca în port, au hotărât și au denunțat contractul colectiv de muncă, contract care nu mai corespunde azi, față de scumpetea traiului. (…) Iată pentruce avem toată încrederea în comisiunea care se va constitui pentru a decide noile prețuri de muncă în portul Constanța și care suntem convinși că vor avea în vedere că, alimentele, îmbrăcă-mintea și chiriile s´au scumpit cu cel puțin 35 – 40 la sută, dela data când s-a încheiat contractul colectiv de muncă din portul Constanța adică din anul 1933. (…)"

Oamenii de afaceri din 1935 erau tot atât de nemulțumiți de practicile fiscale, pe cât sunt de îngrijorați cei din zilele noaste de inițiativa ministrului turismului, Maria Grapini, de a introduce impozitul forfetar. Într-o scrisoare adresată ziarului, în numele negustorilor, comercianților, industriașilor și meseriașilor, publicată în ediția din 31 ianuarie 1935, "În atenția organelor fiscale", este criticat modul de stabilire a impunerilor fiscale: "Întrebăm pe acești domni controlori, de unde știu ei de acolo dela birou, ce afacere face fiecare negustor, meseriaș etc., ca să poată să-l impună după venitul real (…)."

Fraudele de la Casa Pădurilor

Jaful din patrimoniul statului și din pădurile sale nu a fost inventat după 1989, după cum reiese din cele două ediții ale ziarului. Ambele demască "Fraudele dela Casa Pădurilor" (actualul Ocol Silvic). "Cerem anchetarea și arestarea pușlamalelor adăpostiți la Casa Pădurilor și care au transformat această instituție într-o ordinară speluncă, unde statul este furat zi de zi. Cerem arestarea elefantului subadministrator C. Marinescu, care a lucrat mână în mână cu cei mai de temuți escroci. (…) Nu mai departe, la Techirghiol, subadministratorul Marinescu și-a construit o frumoasă și impunătoare vilă, și a cărei valoare se ridică la câteva milioane. Alții, cum e cazul lui Păiș, într-o singură noapte au devenit mari latifundiari, au devenit milionari. De unde bani?" - întreabă Șt. Dobrogeanu, în articolul din 31 ianuarie 1935.

După cum puteți constata, stimați cititori, Constanța dintre cele două războaie mondiale a fost darnică și ne-a lăsat moștenire destule năravuri grele. Din fericire, ne-a transmis și spiritul critic al presei.